Ȋn cea mai recentă corespondentă trimisă pentru
cititorii ziarului
Argeşul, descriam riscul ca mişcările eurosceptice să acapareze electoratul
european înainte de europarlamentarele din 2014, cu exemple concrete din câteva
state europoene.
Textul integral
al articolului este reprodus în continuare:
...........
Pentru o
dezbatere reală a proiectului european sunt necesare atât criticile
constructive, cât şi ambiţiile bine argumentate. Nu putem vorbi de o dezbatere
de calitate, fără existenţa opoziţiei, a provocărilor, a unor manifestări
eurosceptice care să dea consistenţă. Pentru un curs firesc al dezbaterilor
privind viitorul Uniunii Europene, spunea cineva foarte corect, nu e suficient
monologul. Sunt state europene care se impun foarte bine în definirea
proiectului european, a se vedea spre exemplu Marea Britanie, unde mişcările
eurosceptice există. Însă când acestea depăşesc un anumit grad, apare un semnal
de alarmă, care ne obligă la a reacţiona.
Negocierile
pentru bugetul comunitar 2014-2020 şi reacţiile naţionale în urma măsurilor de
austeritate adoptate au animat scena europeană pe parcursul anului 2013.
Simultan, mai cu seamă în ţările mari, alegerile europene din mai 2014 par a se
contura ca o luptă între tabere pro-europene sau eurosceptici.
În acest
context, Graham Watson, liderul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru
Europa (ALDE), declara jurnaliştilor de la Bruxelles că euroscepticismul ar
putea rupe echilibrul între Partidul Popular European (PPE) şi cel al
Socialiştilor şi Democraţilor (S&D) în cadrul Parlamentului European,
condiţii în care acestea ar putea pierde majoritatea la viitoarele alegeri din 2014.
Sugestia exprimată de liderul european era ca cele două partide să coopereze
mai mult.
De exemplu, în
Italia, Stânga a rămas majoritară în Senat după alegeri, deşi conform
rezultatelor, este evidentă incertitudinea pe care o manifestă cetăţenii
italieni în a-şi alege liderii. Fenomenul este întâlnit, de altfel, nu doar în
acest caz – cetăţenii europeni, în general, manifestă o reticenţă faţă de
oamenii politici şi modul de gestionare a măsurilor de austeritate, agravată de
perioada lungă de criză.
Nici Germania,
care nu a fost afectată semnificativ de măsurile de austeritate, nici de un
grad foarte ridicat al şomajului, nu a scăpat de manifestările eurosceptice.
Noul partid care se declară împotriva UE, pe fondul nemulţumirilor manifestate
de cetăţeni vizavi de măsurile pentru redresarea euro, “Alternativa pentru
Germania” îşi lansa ideologia, cu doar şase luni înainte de alegerile din
septembrie.
Liderul
controversat al Partidului Olandez pentru Libertate (PVV), Geert Wilders, a
vizitat Europa în această toamnă, într-o încercare de a crea o nouă mişcare a
partidelor de extremă-dreapta înainte de următoarele alegeri europene,
programate în mai 2014. Wilders s-a întâlnit cu liderii Vlaams Belang din
Belgia, Frontului Naţional (FN) din Franţa, Partidul Democrat suedez, Liga
Nordului în Italia şi cu nou-formata grupare, Alternativa pentru Germania.
Această încercare a partidelor naţionaliste de a-şi uni forţele din interiorul
Parlamentului European, nu este singulară. Mai multe tentative similare au fost
de scurtă durată, de exemplu, la sfârşitul anilor ’80 grupul european de
dreapta, prezidat de către Jean-Marie Le Pen. Dorinţa olandezului este de a-i
reuni pe cei care sunt “împotriva Uniunii Europene şi a imigrării în masă”,
după cum declara, deşi PVV respingea până recent orice posibilă colaborare cu
FN Le Pen sau Belang Vlaams.
Până acum, puţini
au confirmat participarea la această nouă platformă politică, care îşi propune
să creeze o coaliţie de mişcări eurosceptice, însă, fără îndoială, cu câteva
luni înaintea euro-alegerilor, răspândirea euroscepticismului este o problemă
reală pentru Europa.
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu