sâmbătă, 21 decembrie 2013

Putem vorbi de un “Consens de la Bruxelles”?


După cum scria Reuters, sistemul de convingeri înrădăcinate în tratatele Uniunii Europene, este o explicaţie a distanţei tot mai mari dintre elitele politice şi simplul cetăţean, ceea ce ar putea afecta serios alegerile pentru Parlamentul European din luna mai a anului viitor.

Deşi aceste articole sunt considerate, în general, nişte adevăruri evidente de către instituţiile europene, ele sunt adesea văzute de către alegătorii europeni mai degrabă drept sursa nefericirii lor decât soluţia la aceasta. Criza şi efectele ei au intensificat manifestările populiştilor şi extremiştilor la adresa.

Se fac acum analogii cu “Consensul de la Washington”, care a predominat în anii “90, după căderea comunismului, şi simplificat, a fost schiţat printr-o serie de afirmaţii şi principii. Unele dintre aceste principii, cum ar fi comerţul liber, se bucură de sprijin în cele mai multe dintre cele 28 de state UE, în timp ce altele, cum ar fi creşterea imigrării sau reducerea protecţiei lucrătorilor, nu sunt văzute cu ochi buni.

Deşi crezul european este unul ferm post-naţional, bazat pe presupunerea că tot mai puţine probleme pot fi rezolvate la nivel naţional, criticii susţin că se ţine prea puţin cont de “învinşii” creaţi de politicile de piaţă liberă ale UE, precum şi cercul mai larg de persoane care se tem că s-ar putea număra printre învinşi.

Eu am insistat că fiind vorba de probleme care depăşesc ganiţele statelor naţionale, este nevoie de solidaritate şi consens, în timp şi chiar de o guvernare supra-naţională:



 

Dan LUCA / Bruxelles

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu