Dan LUCA – articol în Făclia – “Idei pentru un posibil succes al României în capitala Europei”

În primul material pe care l-am pregătit în 2014 pentru cititorii ziarului Făclia am relansat câteva din ideile pe care le propuneam în 2006 împreună cu alţi români din Bruxelles pentru poziţionarea României în UE.

Redau în continuare articolul publicat sâmbătă, 4 ianuarie 2014:

...........

Cine crede că România este departe de Uniunea Europeană se înşeală. Acum 17 ani eram aproape invizibili pe acest palier. Obţinerea vizei pentru a veni în Belgia era atunci o adevărată expediţie pentru un clujean. După un drum de o noapte la clasa a 2-a cu trenul, la primele ore ale dimineţii mergeam pe strada Dacia, la Ambasada Belgiei, pentru a-mi depune dosarul de viză. Înghesuiala la gura consulatului era la ea acasă şi nu vreau să redeschid traume pentru cei care au trecut prin aceste experienţe. După obişnuita transpiraţie fizică şi psihică, reuşeam să ţin în mînă paşaportul cu mult-rîvnita viză în jurul orelor 16 şi fuga la Gara de Nord. O nouă “noapte de vis” pînă la Cluj-Napoca, dar ce mai conta?, plecam în cîteva zile la Bruxelles. Am pornit calea Europei, iar după vreo cinci trenuri schimbate în 24 de ore eram în Bruxelles. Eram primul român care efectua un stagiu la Parlamentul European, era anul 1996.

Zece ani mai tîrziu, în 2006, prin intermediul Clubului „România-UE” Bruxelles, am pus bazele proiectului „Amprenta României”, menit să facă o radiografie a României în Uniunea Europeană, care să servească drept premisă de dezbatere constructivă cu privire la problemele de imagine şi poziţia României şi românilor în UE. Studiul îşi propunea, de asemenea, să avanseze recomandări privind viitorul României în sfera afacerilor europene. Dacă aş fi invitat să fac acum o listă de recomandări pentru inserţia României în structura europeană, aş putea transcrie aproape în totalitate sugestiile pe care le prezentam atunci împreună cu echipa:

1. Este important ca Reprezentanţa Permanentă a României pe lîngă Uniunea Europeană, fiind vocea instituţională a României în Bruxelles-ul european, să dezvolte un segment comunicativ foarte puternic, implicînd în acest mecanism şi alte instituţii româneşti.

2. Oamenii de afaceri din România trebuie să înţeleagă că doar împreună, prin coagulare sectorială naţională, pot să reprezinte o voce credibilă la nivel european. Formarea structurilor industriale naţionale, alegerea democratică a reprezentanţilor, racordarea la federaţiile europene şi o prezenţă europeană activă este cheia succesului. Prezenţa fizică în Bruxelles este crucială pentru sectoarele româneşti cu valenţe de top european.

3. Reprezentanţele regionale din România şi în special cele 8 regiuni de dezvoltare trebuie să îşi intensifice prezenţa în Bruxelles, iar deschiderea reprezentanţelor permanente la Bruxelles trebuie luată în considerare pentru strategia pe termen mediu.

4. Presa româneasca trebuie să îşi definească în mod clar strategia pentru noul statut al României de ţară membră a UE. Informarea asupra dezvoltărilor europene majore este deosebit de importantă, trecînd peste informaţia de senzaţie, care nu aduce de cele mai multe ori consistenţă dezbaterii. Investiţia în a avea jurnalişti acreditaţi în permanenţă la instituţiile europene este cheia către înţelegerea dinamicii politicilor europene, avînd un beneficiu indiscutabil asupra calităţii informaţiei.

5. Sectorul neguvernamental din România trebuie să îşi dezvolte progresiv afilierea la reţelele europene neguvernamentale, majoritatea cu sedii europene în Bruxelles. Vizibilitatea europeană este necesară în atragerea fondurilor atît de vitale proiectelor derulate.

6. Universităţile din România trebuie să pună accent tot mai mare pe cercetare. Milioanele de euro alocate acestui sector în bugetul comunitar sînt accesibile, dar e nevoie de o informare în timp real şi o pregătire a personalului calificat în asigurarea managementului proiectelor.

7. Partidele politice şi reprezentanţii acestora din Parlamantul European trebuie să încerce să aducă în oferta politică tot mai multe dezbateri politice europene, pe care să le proiecteze pe structura naţională sau chiar pe cea locală. Cetăţenii au nevoie de mesaje simple despre UE, iar parlamentarii europeni trebuie să îşi asigure rolul de intermediari între structurile europene şi cetăţenii români.

8. Firmele de consultanţă din România trebuie să înţeleagă că au nevoie de o vizibilitate puternică în Bruxelles dacă emit pretenţii la fonduri europene de milioane.

9. Românii sînt aşteptaţi în Bruxelles-ul european. Ei nu trebuie să ezite în a efectua vizite de informare, stagii de formare la Bruxelles sau în a studia politicile europene în instituţii academice din Bruxelles.

10. Funcţionarii români din instituţiile europene, chiar dacă în majoritatea lor cu contracte temporare, trebuie să fie mîndri că provin din România. Identitatea naţională nu trebuie pierdută lucrînd în administraţia europeană, iar colegii lor europeni îi vor aprecia mai mult dacă sînt la curent cu dezvoltările României.

11. În România, la nivel local, trebuie dezvoltate platforme locale de comunicare, care grupează: instituţii (Primărie, Prefectură, Consiliul Judeţean, Consiliul Local), Camera de Comerţ şi Industrie, universităţi, presa locală, ONG-uri şi filiale locale ale partidelor politice. Interesul local este foarte important în dezvoltările europene, iar noile mecanisme trebuie formate cît mai rapid.

Dan LUCA / Bruxelles