Dan LUCA – articol în ziarul Argeşul – “Comunicarea alegerilor parlamentare din 2014”

La doar câteva luni până la alegerile pentru Parlamentul European, din mai 2014, nu strică o scurtă retrospectivă a procesului de comunicare europeană, între instituţiile UE şi cetăţeni, şi “efectele” acestui proces la scrutinele anterioare.

Pe acest subiect am realizat şi un recent material publicat marţi 14 ianuarie de ziarul Argeşul:

.........

Cetăţeanul european vrea să înţeleagă sistemul comunitar şi cum acesta îi afectează viaţa, dar nu doreşte să fie plictisit cu chestiuni tehnice sau nerelevante pentru el. Abordarea UE este de multe ori neadaptată realităţii. E nevoie să se plece în procesul comunicativ de la legitimitatea UE şi doar apoi să se ajungă la a crea utopica sferă publică europeană.

Vorbim atât de mult la Bruxelles despre comunicarea europeană, încât avem impresia că există o abordare consistentă a acestei politici de zeci de ani. E surprinzător să constaţi că, de fapt, doar în iunie 2001 Comisia Europeană a adoptat un cadru de cooperare pentru activităţi ce privesc informarea şi politica de comunicare în UE. Atunci, pentru prima dată, a fost recunoscută importanţa rolului statelor membre în diseminarea informaţiilor pe politicile europene.

Alegerile din 2004 pentru Parlamentul European au sublinit agravarea lipsei de interes cetăţenesc pentru politicile UE. În acelaşi an, noua “Comisie Barroso” a reacţionat prin numirea unui comisar pentru comunicare şi a numit-o în această funcţie pe fosta comisară pentru mediu Margot Wallström. La scurt timp însă, liderii UE au fost şocaţi de dubla respingere a Constituţiei Europene – la referendumurile anului 2005 din Franţa şi Olanda.

O altă iniţiativă consistentă a avut loc în octombrie 2007, când Comisia Europeană a prezentat propunerea “Comunicarea Europei în Parteneriat”, cu scopul declarat de a stabili mai clar vectorii de comunicare cu cetăţenii europeni. Din nefericire, nici aceste demersuri nu ar fi reuşit să atragă mai mulţi electori la urne în ziua algerilor, în 2009.

În toamna lui 2003, împreună cu mai mulţi români din Bruxelles, prezentam studiul “Alegerile din Parlamentul European din 2004 asupra procesului de lărgire a UE – posibile implicaţii pentru România”, care a fost, de altfel, şi prima acţiune publică a Clubului “România-UE”, pe care l-am înfiinţat în acel an. Subliniam atunci că implicarea cetăţenilor în dezbaterile publice este condiţionată de rezolvarea problemei accesului la informaţii, respectiv existenţa suportului informaţional şi a mecanismelor de informare, precum şi repartizarea geografică echilibrată a resurselor de informare.

Cetăţeanul trebuie să poată înţelege ce înseamnă din punct de vedere practic prevederile standardelor europene şi cum îi afectează acestea viaţa. Şi parcă nici în 2014, cetăţeanul nu este suficient conştient de faptul că 75% din legislaţia naţională este stabilită la Bruxelles. Complexitatea mecanismului european face ca omul simplu să nu reuşească să se identifice în mod real cu marile ideologii şi slogane europene.

Îmi amintesc lansarea candidaturilor pentru alegerile europarlamentare din 2009, când majoritatea activiştilor au reuşit cu greu să se calibreze la o acţiune de două-trei luni, premergătoare datei de 7 iunie 2009. Piteştiul va rămâne însă veşnic în inima mea, având în vedere că lansarea candidaţilor PSD+PC a avut loc atunci în Oraşul lalelelor pe 10 aprilie 2009.

Dan LUCA / Bruxelles