În noua
corespondenţă pentru cititorii ziarului
Prahova am abordat un subiect important pe agenda europeană a următorilor
ani, şi anume reindustrializarea, totul în contextul demersurilor pentru
protejarea mediului şi presiunilor făcute de membrii organizaţiilor verzi.
Redau şi în
continuare materialul integral:
..............
Reindustrializarea
Europei şi politica de mediu la nivel european au început sã prindã contur la
Bruxelles. Majoritatea statelor Uniunii Europene rămân ataşate lor, deşi criza
economică face ca analizele cost-beneficiu să fie tot mai frecvente. Într-o perioadă în
care fiecare slujbă contează, guvernele nu sunt confortabile în a lua măsuri
care să ducă la concedieri în industrii, fie ele şi poluante.
Lobby-ul verde, care se manifestă atât în
statele membre, cât şi, din ce în ce mai puternic, la Bruxelles, animă discuţii
contradictori generate de diferenţele de interese, în special cu sectorul auto.
De partea cealaltă, industriile verzi sau cu potenţial verde, precum cele
privind energia regenerabilă, sunt încă mai puţin competitive din punct de
vedere al preţului şi asta le diminuează din atractivitate. Ideea că şi ele
crează slujbe ajută, dar nu justifică de multe ori în ochii factorilor de
decizie compensarea, raportat la zeci şi sute de mii de oameni angajaţi în
sectorul energetic "tradiţional", asta atunci când industriile se bat
cap în cap ca interese.
Dacă e să luăm în discuţie aspectul
politic, ajută faptul că există partide verzi în mai multe state europene, ele
putând condiţiona sprijinul lor parlamentar sau guvernamental de susţinere a
unor politici mai favorabile mediului înconjurător. Tendinţa macro însă este
spre reindustrializarea Europei pentru a face faţă cu bine presiunii
competitive globale. Uniunea Europeană va încerca să îşi îndeplinească
sarcinile autoimpuse la Consiliul European din 2007 când s-a angajat unilateral
la 20% reducere a emisiilor, şi posibil la 30%, dacă şi alte state dezvoltate
îşi vor asuma ţinte comparabile.
România are şi ea de îndeplinit aceste
ţinte, pornind de la o “dezindustrializare”, bucată cu bucată, în anii '90,
până la nevoile repunerii economiei pe baze industriale sustenabile în prezent.
La ce ne putem aştepta în România prin prisma dezbaterilor de exploatare a
resurselor, reindustrializare, construcţii de autostrăzi? Ne putem aştepta la
controverse, la divergenţe puternice de opinie, dar la o victorie, într-un
final, a taberei care vizează exploatarea resurselor şi industrializarea. Asta
nu înseamnă însă că România nu va respecta standardele europene în domeniu,
dimpotrivă. Important de menţionat e totodată că aceia care vor reuşi să
concilieze nevoile de mediu cu dezvoltarea economică vor câştiga capital
politic şi social. Rămâne de văzut dacă vor avea înţelepciunea să facă asta.
Pe de altă parte, cauza verde nu trebuie să
deznădăjduiască, pentru că timpul acţionează în favoarea sa: tehnologiile verzi
se ieftinesc, iar nevoile de mediu sunt din ce în ce mai presante, atât în
Europa, cât şi în lume: exemplul Shanghai-ului, oraş care ajunge periodic la
ştiri prin poluarea sa, nu trebuie neglijat. În plus, accidente precum cel de
la Fukushima
frânează dezvoltarea energiilor concurente, precum cea nucleară. Cauza "un
mediu mai sănătos pentru copiii noştri" nu poate avea contestare morală.
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu