Dan LUCA – articol în ziarul Prahova – “UE şi România – relansarea economică şi politica de mediu”

În noua corespondenţă pentru cititorii ziarului Prahova am abordat un subiect important pe agenda europeană a următorilor ani, şi anume reindustrializarea, totul în contextul demersurilor pentru protejarea mediului şi presiunilor făcute de membrii organizaţiilor verzi.

Redau şi în continuare materialul integral:

..............

Reindustrializarea Europei şi politica de mediu la nivel european au început sã prindã contur la Bruxelles. Majoritatea statelor Uniunii Europene rămân ataşate lor, deşi criza economică face ca analizele cost-beneficiu să fie tot mai frecvente. Într-o perioadă în care fiecare slujbă contează, guvernele nu sunt confortabile în a lua măsuri care să ducă la concedieri în industrii, fie ele şi poluante.

Lobby-ul verde, care se manifestă atât în statele membre, cât şi, din ce în ce mai puternic, la Bruxelles, animă discuţii contradictori generate de diferenţele de interese, în special cu sectorul auto. De partea cealaltă, industriile verzi sau cu potenţial verde, precum cele privind energia regenerabilă, sunt încă mai puţin competitive din punct de vedere al preţului şi asta le diminuează din atractivitate. Ideea că şi ele crează slujbe ajută, dar nu justifică de multe ori în ochii factorilor de decizie compensarea, raportat la zeci şi sute de mii de oameni angajaţi în sectorul energetic "tradiţional", asta atunci când industriile se bat cap în cap ca interese.

Dacă e să luăm în discuţie aspectul politic, ajută faptul că există partide verzi în mai multe state europene, ele putând condiţiona sprijinul lor parlamentar sau guvernamental de susţinere a unor politici mai favorabile mediului înconjurător. Tendinţa macro însă este spre reindustrializarea Europei pentru a face faţă cu bine presiunii competitive globale. Uniunea Europeană va încerca să îşi îndeplinească sarcinile autoimpuse la Consiliul European din 2007 când s-a angajat unilateral la 20% reducere a emisiilor, şi posibil la 30%, dacă şi alte state dezvoltate îşi vor asuma ţinte comparabile.

România are şi ea de îndeplinit aceste ţinte, pornind de la o “dezindustrializare”, bucată cu bucată, în anii '90, până la nevoile repunerii economiei pe baze industriale sustenabile în prezent. La ce ne putem aştepta în România prin prisma dezbaterilor de exploatare a resurselor, reindustrializare, construcţii de autostrăzi? Ne putem aştepta la controverse, la divergenţe puternice de opinie, dar la o victorie, într-un final, a taberei care vizează exploatarea resurselor şi industrializarea. Asta nu înseamnă însă că România nu va respecta standardele europene în domeniu, dimpotrivă. Important de menţionat e totodată că aceia care vor reuşi să concilieze nevoile de mediu cu dezvoltarea economică vor câştiga capital politic şi social. Rămâne de văzut dacă vor avea înţelepciunea să facă asta.

Pe de altă parte, cauza verde nu trebuie să deznădăjduiască, pentru că timpul acţionează în favoarea sa: tehnologiile verzi se ieftinesc, iar nevoile de mediu sunt din ce în ce mai presante, atât în Europa, cât şi în lume: exemplul Shanghai-ului, oraş care ajunge periodic la ştiri prin poluarea sa, nu trebuie neglijat. În plus, accidente precum cel de la Fukushima frânează dezvoltarea energiilor concurente, precum cea nucleară. Cauza "un mediu mai sănătos pentru copiii noştri" nu poate avea contestare morală.

Dan LUCA / Bruxelles