Ziarul
Prahova publica miercuri, 26 februarie, o nouă corespondenţă pe care am
trimis-o de la Bruxelles, pe care am dedicat-o unui subiect care mă preocupă în
mod deosebit – Diaspora.
...........
De câţiva ani
se vorbeşte şi se scrie mult în presă despre diaspora românească. Însă
abordarea nu este completă de fiecare dată. Pe de o parte, ne pare rău că
pierdem oameni de valoare, forţă de muncă activă, pe de altă parte, nu facem
nimic ca să le oferim oportunitatea românilor plecaţi de a reveni în ţară şi ne
plângem când scad sumele trimise de românii din străinătate “acasă”. La fel
este şi cazul diasporei: pe de o parte e dragoste de România şi dor, pe de altă
parte apare de multe ori indignarea faţă de ceea ce se întâmplă la Bucureşti.
Aş putea spune că suntem la începutul aventurii dintre diaspora şi România,
depinde doar de noi cum ştim să o gestionăm, în interes reciproc.
Mulţi se
întreabă poate cu ce pot fi românii din diaspora de folos României. Răspunsul e
simplu: în primul rând, prin ajutorul acordat familiilor lor, căci dacă
familiile lor trăiesc mai bine şi cheltuiesc banii în România, şi ţara şi
economia înfloresc. În al doilea rând, prin contactele lor şi prin informaţia
de care dispun: cine face o hartă a românilor aflaţi în companii de top în
lumea întreagă, în organizaţii internaţionale sau la Uniunea Europeană
/Bruxelles, vede că sunt mulţi. Aceste informaţii, atât timp cât ambele părţi
au de profitat de pe urma împărtăşirii lor, pot fi începutul unei prietenii de
lungă durată, pragmatice, care ţine cont şi de interesele personale şi de cele
româneşti. În al treilea rând, prin experienţa pe care o aduc cei care revin
periodic în ţară: orice nouă experienţă ne poate ajuta să ne ridicăm mai repede
şi mai bine; autosuficienţa nu e aliatul nostru. În al patrulea rând, elitele
româneşti din diaspora ne pot ajuta ridicând standardul naţional în media
străină şi în cercurile de elită din ţările de adopţie. Nu în ultimul rând,
merită discutat de un proiect de influenţă politică în ţările în care e activă
diaspora: acolo unde avem comunităţi mari, precum Spania şi Italia, dar şi în
alte locuri unde românii încep să se ridice pe listele partidelor locale, cum
ar fi primul român din Bundestag, în CDU, şi primul consilier român din
Bruxelles.
Românii din
diasporă doresc să fie implicaţi în proiecte de modernizare a ţării, dar nu
doar ca muncitori necalificaţi, ci şi ca manageri de proiect. Experienţa lor
managerială în atâtea şantiere din Italia şi Spania poate să fie benefică
pentru România. Dar cred că autorităţile româneşti au decis deja, facem
autostrăzile patriei cu chinezi şi pakistanezi, iar compatrioţilor plecaţi nu
le propunem niciun plan concret de implicare.
Cercetarea – un
alt domeniu în care diaspora îşi are rolul ei, dar trebuie ajutată de sistem
pentru a-l îndeplini. Existenţa membrilor diasporei ştiinţifice este un atu
extraordinar. “Ei sunt sursă de experienţă şi cunoaştere, puncte de contact în
Europa şi în lume, parteneri în consorţiile mondiale de cercetare”, spunea Jose
Manuel Silva Rodriguez, pe când era director general al Direcţiei de Cercetare
a Comisiei Europene.
În concluzie,
sarcina reprezentanţilor diasporei româneşti nu este deloc uşoară– ei sunt
adevăraţii mesageri ai României. Prin ceea ce fac pot schimba felul în care
România este văzută în afară, dar vocea lor trebuie auzită şi pentru asta,
potenţialul lor trebuie în primul rând recunoscut. Românii din afara ţării au
nevoie de românii din ţară, aşa cum şi România nu este completă dacă nu
consideră românii din diaspora parte a dezvoltării sale.
Statul român
trebuie să găsească soluţii pentru a implica românii din diaspora în
dezvoltarea României. În România este nevoie de o dezbatere politică reală
despre potenţialul diasporei româneşti şi ce implică aceasta atât la nivel
economic, cât mai ales la nivelul oamenilor.
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu