Dan LUCA – articol în ziarul Argeşul – „Ce ar presupune o reformă a educaţiei româneşti?”

Ȋntr-o eră a globalizării şi a avântului tehnologic adaptarea sistemului educaţional este indispensabilă. Despre reforma educaţiei româneşti scriam în articolul publicat de ziarul Argeşul, marţi, 4 martie.

                        

Redau în continuare materialul integral:

............

Citeam acum câteva luni ideile unui profesor de la Harvard, Zbingniew Bochniarz, specializat în dezvoltarea economică a ţărilor din Europa Centrală şi de Est. Ce-i doreşte el României? “Simplificarea sistemului de taxe, eliminarea birocraţiei, transparenţă în sistemul public şi investiţii în educaţia viitorilor oameni de afaceri şi a angajaţilor din sectorul public”.

“Educaţia trebuie reformată pentru ca studenţii să primească o cantitate echilibrată de cunoştinţe teoretice, aptitudini practice şi atitudine. Petrecem prea mult pentru a-i pune pe studenţi să înveţe cunoştinţe care se învechesc foarte repede. Ei nu sunt învăţaţi cum să pună în practică aceste cunoştinţe. Pentru că problemele din viaţa reală sunt interdisciplinare, ei trebuie învăţaţi să lucreze împreună, să colaboreze, pentru că singura modalitate pentru a ne rezolva problemele este să colaborăm. De ce să înveţe pe de rost aşa de multe informaţii? Trebuie să li se dea şansa să aplice ceea ce au învăţat. În SUA, când pleacă din universitate, studenţii au competenţe să rezolve probleme practice. Unele universităţi din Europa se îndreaptă spre acest sistem”, explica profesorul. Zbingniew Bochniarz consideră că “românii sunt foarte creativi, sunt foarte sus, undeva între primele 14 ţări din lume în ceea ce priveşte folosirea internetului. Şi nu cred că toţi se joacă pe internet. Acesta înseamnă că au abilităţi. Dacă pot aplica aceste aptitudini pentru a sprijini antreprenoriatul, economia s-ar dezvolta”.

Dacă ne uităm spre Polonia, aşa cum sublinia profesorul Bochniarz, avem acolo un exemplu de ţară fost-comunistă care a ştiut cum să transforme mentalitatea, cultura şi valorile vechi în altele noi, adaptate realităţilor contemporane.

Vă propun o viziune pragmatică, din perspectiva cererii şi ofertei, şi nu una pur universitară. Ne plângem de multe ori de calitatea învăţământului, ne plângem de rezultatele de la bac, dar adevărul este că nu facem de multe ori un lucru esenţial: nu le explicăm copiilor noştri de ce “dacă ai carte, ai parte”, contribuind astfel la motivaţie. Iar motivaţia e foarte importantă într-o lume în care tehnologia are un loc educativ important, dar este văzută şi ca distracţia numărul unu care te îndepărtează de teme.

În primul rând, trebuie să înţelegem atât noi, cât şi copiii noştri lumea în care trăim şi noile reguli care o definesc: schimbarea continuă, globalizarea, importanţa mai mare ca oricând a schimburilor interculturale – şi, în context, a limbilor străine, mobilitatea muncii în plan global. Lumea nu stă să ne aştepte, evoluează, cu viteze diferite, după cum ne arată şi rezultatele globale în materie de educaţie. Asia accelerează şi obţine rezultate foarte bune în ştiinţele exacte, Africa încearcă, la rândul ei, să recupereze decalajul mare. Avem nevoie de un parteneriat serios între sectorul privat şi mediul universitar, în vederea pregătirii tinerilor pentru piaţa forţei de muncă, atât de dinamică.

În acest context, sunt interesante şi evoluţiile cu privire la şcolile profesionale, căci în multe domenii meseria bate diploma. În acelaşi timp, avem nevoie de înţelegerea unui lucru de bază: te duci acolo unde sunt slujbe, mobilitatea e cheia. Trebuie mereu să încurajăm crearea de slujbe în România, neîmpiedicându-i totodată pe cei care doresc să plece să lucreze în lumea în dezvoltare – căci vestul Europei e şi el în pană de slujbe – putând să revină şi să pornească proiecte antreprenoriale odată întorşi în comunităţile locale.

Dan LUCA / Bruxelles