Dan LUCA – articol în ziarul Prahova – “Parteneriatul public-privat la Bruxelles”

Pentru o bună înşurubare a României în sistemul complex al Uniunii Europene este necesară implicarea tututor sectoarelor. În acest context, despre importanţa parteneriatului public-privat scriam în cel mai recent articol publicat de ziarul Prahova.

Redau în continuare materialul apărut miercuri, 5 martie:

.............

Procentul românilor în cadrul instituţiilor europene este de numai 3,6%, potrivit unui raport realizat anul trecut de Comisia Europeană. Conform clasamentului pe naţionalităţi, cei mai mulţi funcţionari europeni sunt belgieni (aproape 5.740 de persoane), dintre care peste 4.300 au statut de oficial. Iar majoritatea funcţionarilor europeni (circa 21.500 de persoane din cei aproape 33.000 de angajaţi şi agenţi contractuali) au domiciliul la Bruxelles. Statele membre care au peste 3.000 de reprezentanţi în instituţiile europene sunt Italia şi Franţa, în timp ce, conform aceleiaşi surse, România se clasează pe locul 8, având 1.183 de funcţionari europeni, evident, nu toţi lucrează pentru România.

Ca şi activitate în cadrul Uniunii Europene, România a avut argumente bune pe dosare precum Dunărea, Marea Neagră, Moldova, însă de vreo 5 ani a intervenit prea puţin, de exemplu, pe dezbaterea privind viitorul instituţiilor europene. Pentru a ajunge la o bunã predictibilitate de ţară, e nevoie la Bruxelles şi de prezenţa entităţilor româneşti în structura grupurilor de interese industriale. Parteneriatul şi o bună colaborare între toţi factorii implicaţi pot analiza, rezolva, şi chiar anticipa chestiunile care ne afectează direct sau indirect. Activitatea şi relaţionarea cu structura europeană trebuie făcută în mod constant şi sustenabil. Trebuie că aceste federaţii să urmărească agenda publică europeană, să se implice, să aibă o opinie, să culeagă informaţia din teritoriu, din România, pentru a o transmite în mod coagulat la Bruxelles.

România vizează înşurubarea în structura europeană, la adevăratul potenţial, ca şi a şaptea putere în Uniunea Europeană, însă dacă mă gândesc la cele 3.000 de federaţii sectoriale din Bruxelles, nu cred că avem vreun român la conducerea uneia dintre ele. Am insistat mult pe importanţa conştientizării în rândul structurilor de afaceri a faptului că nu doar instituţiile trebuie să fie reprezentate la Bruxelles, fiind vorba ca să zic aşa despre un ”parteneriat public-privat”. E păcat că nu suntem activi în structurile federaţiilor industriale europene.

Trebuie să încercăm să fim mai transparenţi, evident, o transparenţă totală nu se poate, pentru că aşa sunt societăţile, dar e imperativă o transparenţă a procedurilor. Oamenii trebuie să fie informaţi în legătură cu procedurile de luare a deciziilor. România trebuie să înveţe să discute din timp, să consolideze acea predictibilitate de ţară care ne lipseşte. Ni se reproşează că nu avem date centralizate care să ajungă la Bruxelles, să se poată realiza o diagnoză completă, toate acestea fiind necesare pentru a preconiza şi a acţiona în consecinţă.

De la cine putem învăţa cum să ne gestionăm mai bine? De la ţările mari! Trebuie în primul rând să ştim unde găsim datele de care este nevoie, trebuie să existe un dialog permanent, un schimb de informaţii între Bruxelles şi structurile naţionale. Industria trebuie să îşi calibreze acel “picior de ţară în Bruxelles” şi să folosim toate pârghiile care ne stau la dispoziţie. Germania are, de exemplu, în industria chimică 9 reprezentanţi în secretariatul de la Berlin şi 5 în permanenţă la Bruxelles, dar aceştia fac parte dintr-o Confederaţie a patronatelor, o “Casă a industriei germane la Bruxelles”, care găzduieşte majoritatea federaţiilor industriale ale Germaniei.

Bruxellesul este nu doar locul unde se naşte legislaţia europeană, ci şi un loc de relaţionare.

Dan LUCA / Bruxelles