Generaţia Erasmus deţine calităţi şi aptitudini adaptate cerinţelor
actuale datorită experienţei în medii multiculturale. Despre acest subiect scriam şi în articolul publicat vineri, 4 aprilie, de Jurnal
de Dâmboviţa:
Textul integral
îl găsiţi redat mai jos:
..........
Nu înseamnă că dacă eşti tânăr
reprezinţi generaţia Erasmus. Nu înseamnă că eşti „generaţia Erasmus” doar dacă
ai călătorit în Europa. „Generaţia Erasmus” este un mod de gândire, în care
discursul naţionalist nu are ce să caute, în care distrugerea (chiar şi
involuntară) din discurs, nu ajută. Toleranţă europeană, viziune, deschidere
către alţii - asta e Generaţia Erasmus!
Mă bucur că am reuşit să trăiesc o
astfel de senzaţie – o experienţă de 4 ani la Asociaţia Studenţilor Europeni
(AEGEE) Cluj şi apoi doi ani fiind ales în Biroul Executiv de la Bruxelles. În
această formulă am lansat proiecte împreună cu colegii de diferite
naţionalităţi, am participat la discuţii în limba engleză, dar am lucrat şi în
franceză. Activitatea a însemnat lucru în echipe multinaţionale, evenimente în
capitale europene, implicare în viitor - proiectul Europa 2020 îl discutam deja
în anii ‘90.
Matteo Renzi, la doar 39 de ani,
este noul premier italian, nu însă fără a atrage controverse. Dincolo de
convingerile politice, unul dintre atuurile sale a fost, aşa cum spunea chiar
el, faptul că este tânăr. Renzi se consideră „un exponent al «generaţiei
Erasmus»”, alcătuită din tineri care au cunoscut aproape exclusiv doar moneda
euro şi crede în „valorile europene, cele promovate de fondatorii Uniunii”.
Succesul şi ascensiunea rapidă a noului prim-ministru italian este o reală
încurajare de implicare politică pentru „generaţia Erasmus”. În România onoarea
i-a revenit lui Victor Ponta, acum doi ani, la 39 de ani.
Dincolo de cele mai înalte funcţii
în stat, care sunt generatoarele acestei ridicări? În primul rând, energia
generaţiei, dar şi setea de nou a societăţii: modelele vechi sunt abandonate,
societatea se restartează, căzând pe umerii Generaţiei Erasmus misiunea de a
reconstrui edificiul european, cu energie, dar şi înţelepciune.
Provocarea generaţiei cu pricina
nu e doar competenţa, ci dialogul şi capacitatea de a asculta, nu doar de a
acţiona, de a şti când să ia un sfat bineintenţionat. Totodată, cheie va fi
perseverenţa de a duce proiectele până la capăt. Pe scurt, voinţa cu care îşi
vor pune în „executare” viziunea şi valorile. Or, testul Europei reale, al
redefinirii relaţiei dintre cetăţean şi politică/administraţie, un nou
echilibru, un model social, acesta este testul Generaţiei Erasmus, fie că ea
mişcă lucrurile în sectorul privat sau cel public.
Europa reală înseamnă mai puţine
subiecte artificiale şi mai mult concret, mai puţină vrăjeală şi mai multe
soluţii, şi, sper la rândul meu, ca om al acestei generaţii, mai puţin populism
şi mai multă aplecare şi încredere în comunitate. Iar Generaţia Erasmus trebuie
să combine energia cu înţelepciunea pentru a reuşi să „ne” treacă multipla
criză pe care o traversăm, spre noua Europă, fie că vorbim de Statele Unite ale
Europei sau alt model. „Generaţia Erasmus” a acumulat experienţă şi este păcat
că nu iese mai mult în faţă.
Preferă să rămână mai în urmă, în structuri
ONG-iste, în federaţii industriale, în administraţia publică, deşi se bucură de
o bună pregătire europeană. Implicarea acestora ar fi un beneficiu pentru
politică, ei reprezentând o resursă extrem de valoroasă. Clasa politică tânără
a început să prindă, dar „generaţia Erasmus”, educată european, lipseşte încă
din nefericire din multe structuri.
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu