Dan LUCA – articol în ziarul Argeşul – “Situaţia tinerilor europeni”

Condiţia tânărului european al anului 2014, este una aparte, în funcţie de statele membre. Se remarcă însă din ce în ce mai mulţi reprezentanţi ai Generaţiei Erasmus, cu rezultate excelente în diferite domenii. Despre acest subiect scriam şi în materialul publicat de ziarul Argeşul, marţi, 8 aprilie.

Acest articol îl puteţi citi integral mai jos:

 

..........

Milioane de studenţi europeni au beneficiat de programul de schimb universitar Erasmus, de la crearea sa în 1987. Benoît Floc’h se întreba, în cotidianul francez “Le Monde”, dacă după mai bine de două decenii de atunci putem spune că Erasmus a contribuit la formarea unui spirit european? Să fie acest Erasmus o “sămânţă de europeni”?

Tinerii care urmează un program Erasmus în timpul studiilor lor superioare sunt oare avangarda naţiunii europene? Aceasta era în orice caz ideea pe vremea lansării programului, în 1987. “Scopul Uniunii, precizează Anne van Gemert, membră a biroului de informaţii pentru Franţa din Parlamentul European, este să promoveze anumite valori între europeni: solidaritate, libertate, mobilitate… În anii ’80 ne-am dat seama că ceea ce funcţionase pe plan economic sau agricol nu dăduse rezultate în materie de cetăţenie. De unde şi lansarea unui program Erasmus.” Comunităţile multiculturale Erasmus constituie “unităţi informale de viaţă, ocazii extraordinare de învăţare pratică a Europei”, scria publicaţia franceză în urmă cu câţiva ani.

Iată că încep să se vadă rezultatele acestor pregătiri şi la nivel mai înalt – Matteo Renzi, la doar 39 de ani, este noul premier italian şi, dincolo de convingerile politice, unul dintre atuurile sale a fost, aşa cum spunea chiar el, faptul că este tânăr. Renzi se consideră “un exponent al generaţiei Erasmus, alcătuită din tineri care au cunoscut aproape exclusiv doar moneda euro” şi crede în “valorile europene, cele promovate de fondatorii Uniunii”.

 

Succesul şi ascensiunea rapidă a noului prim-ministru italian este o reală încurajare de implicare politică pentru “generaţia Erasmus”. Spuneam recent în cadrul unui interviu că participarea acestei generaţii nu este încă suficient de vizibilă. “Generaţia Erasmus” a acumulat multă experienţă şi este păcat că nu iese în faţă. Preferă să rămână mai în urmă, în structuri ONG-iste, în federaţii industriale, în administraţia publică, deşi se bucură de o bună pregătire europeană. Implicarea acestora ar fi un beneficiu pentru politică, ei reprezentând o resursă extrem de valoroasă. Clasa politică tânără a început să prindă, dar “generaţia Erasmus”, educată european, lipseşte încă.

În cadrul întâlnirii din luna martie 2014, în care sindicatele au prezentat Comisiei Europene starea socială, subliniind că tinerii sunt în continuare categoria cea mai grav afectată, s-a insistat totuşi pe faptul că generaţia tânără “nu este pierdută”, cum s-au exprimat mulţi lideri europeni. Anna Ludwinek, reprezentant al Eurofound, Fundaţia Europeană pentru Îmbunătăţirea Condiţiilor de Viaţă şi de Muncă, spunea: “Mulţi tineri nu se simt de fapt excluşi, dar simt că viaţa a devenit foarte complicată, că valoarea lor nu este recunoscută, că ei nu pot găsi un loc de muncă de calitate. (…) Ei vor o schimbare şi vor să se simtă apreciaţi”, explica aceasta.

Nu înseamnă că dacă eşti tânăr reprezinţi generaţia Erasmus. Nu înseamnă că eşti “generaţia Erasmus” nici dacă ai călătorit în Europa. “Generaţia Erasmus” este un mod de gândire, în care discursul naţionalist nu are ce să caute, în care distrugerea (chiar şi involuntară) din discurs nu ajută. Toleranţă europeană, viziune, deschidere către alţii – asta e “generaţia Erasmus”!

Dar trebuie să vedem că se resimte un semnal în societate al unei generaţii combative, doritoare de afirmare şi putere, dornică de a-şi asuma responsabilităţi sociale, economice, politice. Că e vorba de antreprenori de succes, cu vârste între 30 şi 45 de ani, că e vorba de deputaţi şi senatori tineri, de artişti sau funcţionari publici dornici de reformă, această “generaţie Erasmus” merită acum tot creditul pentru a se afirma plenar.

Dan LUCA / Bruxelles