Dan LUCA – articol în Cariere – “Jocul globalizării în ecuaţia locului de muncă”

În noul articol pe care l-am pregătit pentru Cariere am abordat subiectul mobilităţii forţei de muncă în era globalizării, oprindu-mă asupra oportunităţilor pe care le au românii şi România în acest context.

Redau în continuare textil integral al materialului publicat vineri, 2 mai:

...........

Din ce în ce mai mulţi profesionişti, de diferite naţionalităţi, devin piese cheie în jocul globalizării: sunt oameni care azi sunt în Bucureşti, mâine în Londra, peste o săptămână în Kuala Lumpur, Dubai sau Ciudad de Mexico. Sunt şi români în hub-uri legislative precum Bruxelles şi Washington, dar şi financiare, de la Frankfurt, la New York, Londra şi Singapore. Forţa de muncă e din ce în ce mai mobilă, mai activă şi în alertă în vânarea de oportunităţi globale, mai mult ca oricând. Motivaţia este simplă: nu e tot globul în criză în acelaşi timp.

Până şi în Vestul încă aparent în criză, lucrurile stau mixt: unele state au redecolat economic (prin creştere economică puternică – SUA, dar şi România, conform datelor Eurostat, măcar că această creştere economică nu se reflectă mereu în buzunare), altele se chinuie în continuare. Românii au teoretic şansa decolării alături de economia românească, dar şi oportunitatea reactivării reţelelor comerciale româneşti de acum câteva decenii, pe baza prieteniei cu multe ţări în dezvoltare, din Africa, Orientul Mijlociu, America latina, şi nu numai.

În ceea ce priveşte românii care deja lucrează în Vest, o parte sunt afectaţi la rândul lor de criza economică din statele cu pricina. Interesant însă, nu în proporţie foarte mare, căci oricum mulţi dintre ei au mers acolo şi au fost angajati tocmai pentru că au fost foarte competitivi la capitolul calitate-preţ. Deşi le-au scăzut veniturile, lucru reflectat şi în sumele mai mici trimise în ţară în ultimii doi-trei ani comparativ cu perioada prosperităţii (2004-2008), mulţi dintre aceşti români rămân actori importanţi în economia statelor în care locuiesc, contribuind la competitivitatea lor.

Desigur, interesul României este să atragă cât mai multă forţă de muncă calificată înapoi în ţară, dar nu poţi frâna oamenii care doresc să lucreze în străinătate, şi nici nu poţi cere celor stabiliţi acolo cu familiile lor să lase totul doar de dragul patriotismului. Ceea ce se poate face însă este un program de promovare a implicării românilor în proiecte antreprenoriale sau comunitare în ţara de origine, acest pas fiind primul spre întoarcere sau spre o colaborare economică mai bună cu patria mamă.

Nu în ultimul rând, sunt şi străini care vin şi sunt interesaţi de România, de oportunităţi economice dar şi de frumuseţea ţării, şi ei fiind de mai multe categorii: dacă acum câţiva ani expaţii veniţi să conducă sucursale ale unor companii străine erau regula, în prezent a crescut mult numărul celor interesaţi de agricultură, şi proiecte de infrastructură, precum e cazul şi în alte state europene (de exemplu, chinezii intră în sectorul nuclear în Marea Britanie - fiind interesaţi şi de reactoarele de la Cernavodă). E puţin probabil însă ca investiţiile chineze, aşteptate cu interes, să replice modelul celor din Africa (aducerea de lucrători chinezi), urmând a folosi mai degrabă forţa de lucru locală.

Românii şi România au la îndemână oportunitatea dată de poziţia strategică, şi de ani grei de tranziţie, care te călesc. Dacă înţeleg să fructifice această experienţă, au numai de câştigat în jocul globalizării, care nu a fost frânat nici măcar de criza care a debutat în 2008. Deşi au existat unele tentaţii protecţioniste, globalizarea a învins, comerţul internaţional şi-a revenit şi lecţia pentru cei care îşi doresc să prospere în următorul deceniu este că trebuie să mergi acolo unde sunt oportunităţile. Asta înseamnă fie să lucrezi într-o ţară în curs de dezvoltare, unde sunt mai multe oportunităţi, fie, luând cazul unei companii româneşti, aceasta poate să depăşească greutăţile pieţei locale prin servicii pentru ţările în dezvoltare.

Dan LUCA / Bruxelles