Diplomaţia publică (definiţie academică)

Noţiuni precum “diplomaţie publică“, “diplomaţie efectivă“, “diplomaţie culturală“ sunt adesea întâlnite în discursurile mediatizate în ultimii ani, însă poate din cauza conjuncturilor temporale şi atemporale, definiţia acestor termeni s-a modificat de-a lungul vremii şi continuă să se modifice, creând de multe ori confuzii.

Diplomaţia Standard poate fi descrisă ca fiind căile prin care liderii guvernamentali comunică între ei la cele mai înalte nivele, în timp ce, Diplomaţia Publică, prin contrast, se axează pe căile prin care o ţară (sau o organizaţie multi-laterală) comunică cu cetăţenii.

Democraţia Publică efectivă începe de la premisa că dialogul, mai mult decât o prezentare cu scopul de a vinde ceva, este adesea elementul central pentru realizarea ţelurilor politicilor externe: Diplomaţia Publică trebuie să fie văzută ca o stradă cu două sensuri.

La nivel european, comunicarea cu cetăţenii Uniunii Europene şi cu cei din ţările care aspiră la statutul de membru UE, reflectă majoritatea eforturilor Diplomaţiei Publice a Comisiei.

O mare parte a bugetului este cheltuită pentru publicarea broşurilor cum sunt “Glosar UE“, "ABC dreptului comunitar“, “Afacerea ta şi euro” – pentru a numi doar câteva. Evenimentele culturale sunt şi ele utilizate ca şi parte a strategiei. Acestea includ sărbătorirea “Zilei Europei" şi “Săptămânilor Europene“, festivalurile anuale de film, concerte, expoziţii, ca să amintesc câteva dintre acestea. Eforturile de informare ale Comisiei sunt întărite de strategiile individuale de comunicare ale fiecărei ţări candidate.

Strategiile de comunicare ale UE utilizează o diversitate de politici ale Diplomaţiei Publice pentru a-şi atinge ţelurile, urmărinduse înţelegerea reciprocă şi cooperarea în abordarea procesului de comunicare şi informare. Pentru aceasta, strategiile de comunicare ale Uniunii pot fi imaginate ca iniţiative bine-dezvoltate ale Diplomaţiei Publice.

Dan LUCA / Bruxelles