Noua ediţie a
publicaţiei Occidentul
Românesc mi-a dat ocazia de mă adresaz din nou cititorilor, de această
dată abordând Diaspora, dintr-un unchi aparte. În contextul dezvoltărilor
tehnologice şi adaptarea producţiei industriale la noile tendinţe, lansam o
întrebare - Ce potenţial de afirmare are România? Se poate realiza o bună
poziţionare a ţării, luând în calcul contribuţia Diasporei?
Puteţi citi mai jos
materialul publicat şi online, miercuri, 28 ianuarie:
...............
În următorul
deceniu am putea asista la primele concretizări ale strategiei guvernului
german care intenţionează informatizarea industriei prelucrătoare şi promovează
aşa-zisa “Smart Factory”, Fabrica Inteligentă. Prin noile apariţii tehnologice,
tendinţa industriaşilor pentru utilizarea eficientă a resurselor, precum şi
prin utilizarea internetului obiectelor, acest lucru este posibil în următorii
ani pe scară largă.
Dacă în secolele
XVIII-XIX, efectele primei revoluţii industriale s-au manifestat benefic asupra
Angliei, care a reuşit să se menţină prima putere industrială a lumii până
înspre anii 1900, Franţa a evoluat mai lent, abia spre sfârşitul perioadei
revoluţiei industriale. Cazul Germaniei însă a fost puţin diferit,
industrailizarea fiind afectată de fărâmiţarea politică a ţării, condiţiile
favorabile declanşării revoluţiei în acest domeniu concretizându-se câteva
decenii mai târziu.
Când a “izbucnit”
însă ce-a de-a doua revoluţie industrială, caracterizată de producţia în masă
şi dezvoltarea unor ramuri industriale precum industria electrotehnică, chimică
sau a automobilelor, Germania era mult mai bine plasată. Consolidându-şi
poziţia de lider în cercetarea chimică în universităţi şi laboratoare
industriale, Germania a devenit dominantă în industria chimică din lume în
secolul al XIX-lea, chiar dacă din punct de vedere tehnologic i-a mai trebuit
ceva până să depăşească Regatul Unit şi Franţa.
Următoarea etapă,
cea a digitalizării industriei este considerată cea de-a treia revoluţie
industrială. Economistul Jeremy Rifkin are o viziune clară asupra felului
în care acest lucru va influenţa, nu doar domeniul economic, ci şi alte domenii
- ne cere să ne imaginăm sute de milioane de oameni care produc propria energie
verde în casele lor, birouri şi fabrici, însă asta nu e tot. Ceea ce este mai
interesant este împărţirea acesteia cu celălalt, precum într-un "internet
al energiei", la fel cum acum folosim “share” pentru a distribui on-line
informaţiile.
Prin apariţia
imprimantei 3D, capabilă de a produce chiar şi alimente, se trece la ceea ce
specialiştii numesc ″cea de-a patra revoluţie industrială″, Industria 4.0,
caracterizată prin personalizarea puternică a produselor în condiţiile de
producţie de masă şi interconectabilitate. Impactul Industrie 4.0 se anunţă a
apărea în mai multe domenii, cu efecte majore în final la nivel socio-economic.
Va fi interesant de
urmărit în 2015 cum va juca Germania în această piesă a reindustrializării
Europei, în formula propusă de cancelarul Merkel – Industry 4.0, având
“culmea”, şi un joker – comisarul european pentru economie digitală.
Ce potenţial de
afirmare are însă România? Guvernatorul Băncii Naţionale anticipa încă de acum
un an trecerea de la producţia de serie la producţia personalizată, pe scară
largă. "Avantajul de a lua şi a folosi forţa de muncă din China dispare şi
reapare avantajul de a avea producţia lângă piaţă. Vedem cum marile firme
pleacă şi revin în SUA, revin în Europa. Se întâmplă şi în România, prin unele
părţi”.
Responsabilizarea
politicã nu implicã doar câştigarea următoarelor alegeri, ci de fapt conceperea
politicilor publice necesare îmbunãtãţirii calitãţii vieţii cetãţenilor, dar şi
pentru a pregãti ţara pentru urmãtorii ani. Nu ar strica deci lansarea unui
Masterplan în România pe acest subiect, sau mãcar o dezbatere pe subiectul
″România şi Industry 4.0″ la televiziunile atât de dragi românilor.
Şi dacã Diaspora a
devenit – în sfârșit – subiectul politic cel mai mediatizat din România, poate
nu este rãu ca în acest ″Task Force Industrie 4.0″ la nivel naţional sã fie
incluse și persoane din Diaspora. Dar haideţi sã trecem peste populismul ligușitor
și sã intrãm în realitate. E mai beneficã atât românilor din România, cât și
celor din afara ţãrii.
Emigranţii
nu trebuie văzuţi precum trădătorii de ţară, iar conceptul trebuie îndepărtat. Reiterez
faptul că existenţa relaţionarii instituţionale atrage şi obiectivele de
implicare a diasporei în viaţa economică şi politică a ţării. Un exemplu de instrument de pe agenda politică a
diasporei este cel al Irlandei, care îşi bazează programul educaţional, ştiinţă
şi tehnologie pe cunoştinţele celor din afară. Strategia pentru diaspora este
văzută de multe ori ca fiind una la nivel de stat naţional.
Deci, credeţi cã se poate
implica DIASPORA în a 4-a revoluţie industrialã din
România?
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu