Presa (liberă) „cere” atenţia Comisiei Europene

Politica Media este o provocare dură cu care se confruntă noua Comisie Europeană, aprecia recent William Horsley, fost corespondent BBC, reprezentant al Asociației Jurnaliștilor Europeni (AEJ) și membru al grupului de lucru "Strategia europeană pentru independența și sustenabilitatea presei".

Horsley asociază deciziile cu privire la politicile europene legate de mass-media cu citatul celebru al „Turandot”-ul lui Puccini. Jurnalistul aminteşte faptul că în 2013, Consiliul Uniunii Europene a acceptat public că asigurarea unui nivel înalt de libertatea și pluralism media este esențial ca Uniunea să fie "credibilă", atât în forurile internaționale, cât și în negocierile cu țările în curs de aderare.

Sub presiunea din partea Parlamentului European și a diferitelor grupuri ale societății civile, Comisia anterioară a luat câteva măsuri prudente în aceste ape tulburi. Astfel au fost aprobat mai multe proiecte pilot, gestionate de grupuri independente, ONG-uri și entităţi academice. Dar, deşi Tratatul de la Lisabona conține noi prevederi referitoare la acest subiect (privind drepturile fundamentale), Comisia a concluzionat că competențele sale în domeniul mass-media sunt grav limitate. Tratatul de la Maastricht spune chiar că UE are obligația de a interveni direct în orice stat membru "în cazul în care există o interferență clară cu funcția democratică a presei", subliniază Horsey. Chiar dacă în anumite state membre aceste aspecte „sunt la ele acasă”, este vorba totuşi de un fenomen cu dimensiune europeană.

Consiliul Europei a invitat 47 de state membre - inclusiv țările UE – pentru a revizui legislația și practicile actuale, pentru a se asigura îndeplinirea obligațiilor internaționale de protejare a jurnalismului și a jurnaliștilor.

Nu în ultimul rând, este sugerat faptul că noua Comisie ar trebui să-şi folosească autoritatea pentru a aborda "cenzură internă", care a ajuns să afecteze lumea jurnalismului în multe părți ale Europei, și a devenit o problemă deosebită, de exemplu, în Bulgaria și România. Auto-cenzura este adesea cauzată de teama jurnaliștilor de represalii sau de pierdere locului de muncă, în cazul în care vin în contradicţie cu dorințele partizane ale proprietarilor de media sau a editorilor. Şi expemple marcante pentru acest secol sunt şi în Marea Britanie dacă ne referim la agresivitatea imperiului media Murdoch, sau în peisajul media italian, cu un personaj central, Silvio Berlusconi. Dar, în Europa, influența necorespunzătoare este exercitată în mod obișnuit prin bugetele de publicitate ale companiilor și organismelor publice, iar imparțialitatea radiodifuziunii publice este poluată de părtinire politică.

Între timp, încrederea publicului în mass-media scade considerabil. În acest context, Comisia a fost invitată la un dialog semnificativ cu practicanţi din sectorul media și organizațiile jurnaliștilor pentru a promova jurnalismul de calitate pe termen lung.

Dan LUCA / Bruxelles