Forţă de muncă din Asia, în fabricile din România

Dacă vă închipuiţi că o fabrică deschisă în mediul rural românesc este o soluţie bună pentru a crea locuri de muncă locuitorilor din zonă şi pentru a scădea rata şomajului, sunt exemple care demonstrează că acest lucru nu este obligatoriu valabil. După ce oamenii dintr-o comună vâlceană au refuzat să muncească pentru salariul minim pe economie, primarul declară că s-ar putea să fie aduşi muncitori din Bangladesh.

„La o întâlnire a Camerei de Comerţ şi Industrie, am zis că suntem dispuşi să apelăm şi la forţă de muncă din China sau Filipine. La scurt timp am primit un telefon din partea unui reprezentant al Ambasadei Republicii Bangladesh în România. Mi-a spus că ei au oameni în Piteşti şi în alte câteva oraşe, şi că ar putea trimite şi la noi muncitoare, că sunt foarte bune în domeniul confecţiilor textile. M-aş bucura să aducă măcar 50 sau 60 de persoane, că avem unde să le cazăm”, declara edilul.

Anticipam tendinţa încă din 2008, când subliniam că România va importa masiv forţă de muncă din Asia, în special din China, pentru a rezolva criza acută de personal din industrie. Dacă 100.000 de chinezi erau aşteptaţi, până în 2010, să vină în România, urmând să muncească în special în construcţii, industria uşoară şi agricultură, potrivit vicepreşedintelui Asociaţiei de Prietenie Sino-Africane, citat în luna iunie 2008 de către Foreign Policy România, în Africa se aflau 550.000 chinezi, comparativ cu cei 100.000 de francezi şi cei 70.000 de americani. O parte dintre ei au fost trimişi de Beijing să construiască baraje, drumuri şi căi ferate.

Dan LUCA / Bruxelles