Voinţa politică reală este remediul pentru deficitul de integrare în UE

Vasile Pușcaș, fost negociator-șef al României cu UE, vorbea într-un recent material realizat şi publicat de caleaeuropeana.ro, despre România la zece ani de la semnarea Tratatului de Aderare la Uniunea Europeană. Din păcate, “clasa politică a dorit aderarea la Uniunea Europeană doar ca moft al acceptării în familia Vestului”, consideră profesorul Puşcaş. A mai spus-o şi cu alte ocazii.

Pentru a recupla ţara la construcţia europeană, România nu are altă opțiune decât să contribuie la dezvoltarea UE, ca prin aceasta beneficiile să se extindă asupra țării și asupra cetățenilor, consideră Puşcaş. “Cert este că România, la data aderării, ar fi trebuit să fie un stat puternic, o națiune cu o strategie cât se poate de clară în ceea ce privește participarea la politicile europene. Țineți minte că liderii politici din vremea respectivă, 2005-2007, nici nu voiau să audă de așa ceva. Este încă o dovadă că nu a existat adevărată preocupare pentru achitarea politicilor europene și pentru extinderea beneficiilor către cetățenii României, pentru că ei aveau o așteptare masivă pentru beneficii”, spune Vasile Puşcaş.

Concluzia principală în urma interviului este nevoia voinţei politice, cea care a lipsit multă vreme, a fost insuficientă, sau a avut “interese ascunse”. Pentru că resursele financiare, materiale și umane, se găsesc.

În 2013 s-a făcut o schimbare de mecanism - şi la presiunea GrupRomânia - însă mai e loc şi destul de lucru până să cocretizăm schimbările sectoriale necesare în sistemul românesc pentru o mai bună articulare la agenda comunitară.

Dan LUCA / Bruxelles