Sãptãmâna aceasta publicaţia Convorbiri
Europene a sãrbãtorit un an de existenţã. Cu acest prilej redacţia a lansat
versiunea în format tipãrit. Articolul meu se poate citi în pagina 2, dar şi
online.
------------------------
2016 este un „an olimpic” pentru sistemul
politic american, iar miza alegerilor este uriașă. Ieșiţi parcă din amorţeala
unui brand fără concurent, brand-ul Obama, candidaţii pentru funcţia supremă se
întrec în promisiuni, polemici, acuzaţii, ajungându-se chiar la derapaje demne
de o ţară bananieră. Acest fapt îl recunoaște public chiar actualul Secretar de
Stat american, John Kerry: „Campania electorală este jenantă pentru Statele
Unite”. Desigur, democraţia poate crea situaţii inedite, scăpate de sub controlul
partidului, cetăţenilor sau chiar al legii. Într-o lume globalizată, în care
doar senzaţionalul e știre, în care doar șocând te remarci, nu sunt
surprinzătoare abordările populiste, duse la limita bunului simţ. Totul pentru
audienţă, pentru voturi, pentru nominalizare și – de ce nu – pentru victoria
finală.
Alegerile primare americane dau notorietate
candidaţilor, sunt urmărite cu mare interes de întreg mapamondul, și (în
general) conduc la alegerea unui lider pe care americanii îl cunosc și îl
urmează pentru o perioadă de cel puţin 4 ani. Anul 2016 se pare că e puţin
diferit, într-o lume schimbată faţă de cea a învingătorului Clinton din 1992
sau chiar de cea a lui Obama din 2008. Candidaţii abordează toate subiectele
posibile, economie, sănătate, educaţie, dar mai ales temele de politică
externă. Cei care se propun lideri ai celei mai mari puteri mondiale își
exprimă fără perdea părerea despre structurile internaţionale, propun solutii
chiar și pentru „lumea de la Bruxelles”. Sistemul alegerilor primare este scena
actorilor americani. Unii sunt aplaudaţi, alţii sunt fluierați, dar piesa
continuă… Important este să câștige Oscarul!
Europa, sau mai bine spus Uniunea
Europeană, a gustat și ea din cupa alegerilor primare. Nu mă refer aici la cele
Italia sau Franţa, care au ajutat lideri precum Matteo Renzi sau François
Hollande să preia puterea în ţările lor (asta zic cel puţin experţii în
comunicare politică). Este vorba despre alegerile primare europene, organizate
în premieră înaintea europarlamentarelor din 2014. Într-o dezbatere organizată
recent la Bruxelles de către Euractiv, cele patru mari partide politice
europene (PPE, PES, ALDE și Verzii) și-au exprimat public convingerea că
sistemul trebuie continuat în 2019, iar acest lucru ne bucură. Cetăţenii europeni
au dreptul să știe cine sunt liderii europeni, ce idei au și ce proiecte
pregătesc pentru continentul în care trăim. Suntem însă la ceasul întrebărilor
fundamentale despre viitorul Uniunii Europene. Referendumul din Marea Britanie,
criza emigranţilor, terorismul jihadist sunt subiecte fierbinţi pe agenda
europeană.
Indiscutabil, Uniunea trebuie să treacă la
nivelul următor, cu sau fără Marea Britanie. A spune însă că Uniunea Europeană
este problema la tot ceea ce se întâmplă pe continentul european este puţin
deplasat. La izbucnirea crizei financiare, lumea a căutat vinovaţii și – în
special – soluţiile. Dar baletul de competenţe legislative și lideri a apărut
în dezbatere. Aici apare un paradox, pe care politicienii actualei generaţii
trebuie să și-l asume. Trăim într-o lume globalizată, în care totul este
integrat și internaţionalizat. A gândi doar în spaţiul frontierelor naţionale
este ceva inimaginabil. Sortit eșecului. Iar pentru ca abordarea să fie
completă, mai adăugaţi discursul naţionalist „de protecţie politică naţională”.
Haideţi să ne atacăm vecinii, să lovim cu vorbe grele în moneda unică, să
împroșcăm cu venin structurile europene și internaţionale din care facem parte.
Iar apoi să ieșim cu fraze de genul „v-am zis eu că nu e bine”.
Cetăţenii trăiesc deja globalizarea, în
timp ce clasa politică europeană gândește ca la începutul secolului al XX-lea.
Încercaţi să reclădiţi Europa pe fondul toleranţei și respectului reciproc!
Îmbunătăţiţi și dezvoltaţi ţesutul instituţional european! Ţări mari și mici,
structuraţi-vă sistemul în așa fel încât să fie integrat celui european! Fibra
europeană trebuie activată. Doar astfel avem o șansă să învingem criza
somajului, să nu ne mai temem de reţelele teroriste și să relansăm industria
europeană.
Nu uitaţi însă de realitatea cotidiană,
umanizaţi întreaga abordare și veţi vedea că nu aveţi nevoie de sute de
milioane pentru a face „mai bună comunicarea cu cetăţenii europeni”! Un produs
bun, cu un ambalaj decent, se vinde! Alegerile primare europene pot aduce un
pic de prospeţime, dar trebuie inserate într-un mecanism integrat, nu văzute ca
o delectare comunicativă.
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu