duminică, 6 noiembrie 2016

Bucureștiul între agonie și extaz…


A petrece o sãptãmâna lã București este un lucru minunat. Este orașul care fie îl urãști, fie îl adori. Pãrerile sunt împãrţite și permiteţi-mi sã nuanţez o opinie personalã despre cum vãd eu Bucureștiul toamnei 2016.


Sunt lucruri minunate, precum oferta de concerte de calitate. Cine mai e nostalgic de muzicã româneascã bunã le recomand concertul formaţiei Timpuri Noi de la Hard Rock Cafe. Chiar și atmosfera de la Beraria H destinde…


Oferta gastronomicã a orașului e formidabilã. Poţi sã guști un borș de pește sau un morun la restaurantul Pescarul, dar și sã testezi carnea de urs de la restaurantul Burebista. Iar dacã doriţi o ciorbã de burtã ca la carte sau sarmãluţe ofertele sunt nenumãrate. Scriu asta în special pentru românii care traiesc de ani de zile la mii de kilometri de ţarã, cu dor de mâncare tradiţionalã româneascã...
 

Cum am spus de atâtea ori, sunt impresionat de lupta tinerilor români pentru a studia, pentru a cunoaște și a se profesionaliza în domenii de impact internaţional. Din mica mea nișã academicã, a experţilor în comunicarea europeanã, mesajul este clar. Existã o generaţie care vrea sã se exprime, care știe arta compromisului pentru a intra în sisteme opace, care dorește ca ţara lor sã fie europeanã, respectatã și mai ales… normalã. Sperãm ca timpul sã confirme prezenţa acestei generaţii minunate la butoanele decizionale…
 

Bun, sunt însã lucruri mai puţin plãcute în București. Expresia “barã la barã în a traversa capitala” nu mai este ceva doar de domeniul orelor de vârf. Este o constantã care face mobilitatea o plagã deschisã pe obrazul orașului. Bulevardul Magheru, axul principal de dezvoltare, trãiește cele mai horror zile ale existenţei. Cu un hotel Lido, cât o stradã, aflat în paraginã de ani de zile, cu majoritatea spaţiilor comerciale închise din cauza bulinei de cutremur, cu cerșetori din abundenţã, cu trafic auto de parcã e greva permanentã a transportatorilor… asta e imaginea pe care o vede lumea despre centrul Bucureștiului…
 

Centrul Vechi. Da, e un loc în care te poţi distra, atracţie turisticã clarã. Parcã totuși tendinţa periferiei de imperiu împinge unele oferte cãtre ceva demn mai mult de Red Light District-ul din Amsterdam... Unii ziceau cã e cerere și comerciaţii vin cu oferte... Poate nu e rãu însã o delimitare a zonelor, cã prea sunt amestecate acum restaurantele cu saloanele de masaj...
 

În rest m-am sãturat de gura taximetriștilor care se plâng de ilfoveni. Cã vin cu Pelicanul sau alte companii, cã nu plãtesc taxe, cã sunt… Chiar nu cred ca e problema clienţilor sã intrãm în dezbateri de administraţie fara sens. Mai ales cã subiectul e permanent… Iar dacã nu vã place preţul, schimbaţi-l, cã nu eu cer 1,39 lei/km. Dar nu vã mai lamentaţi toatã cursa cã devine baladã mioriticã…
 

Terminând într-o notã pozitivã. Potenţial existã pentru București, chiar dacã nu i s-a atribuit titlul de capitalã culturalã europeanã 2021. O propunere de fluidizare a trafului cred cã trebuie gânditã pe soluţia Londrei. Cine dorește sã intre cu 4X4 sau cu jeepul în oraș sã plãteascã. Diferenţiat, în funcţie de volum și emisii de CO2. Normal trebuie sa oferim solutii celor care lasa masinile personale la portile orasului. Cât de drag ne sunt metroul sau șoselele suspendate, haideţi sã fim realiști… Nici dacã închidem pentru 5 ani orașul și avem un million de chinezi la lucru și nu ajungem la aceastã utopie. Trebuie ofertã de autobuse care împânzesc orașul, cu benzi dedicate doar transportului public (inclusiv prietenilor taximetriști).
 

Desigur existã politicieni aleși sã punã in aplicare aceste proiecte, fie cã vor sau nu sã salveze Bucureștiul… Mult succes! Aveţi nevoie pentru binele toturor.
 

Dan Luca / acum chiar în București

 

 

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu