Pol de putere în 2019

2019 are menirea sã fie un an de referinţã pentru Uniunea Europeanã. Brexitul, cu sau fãrã acord, lasã structura comunitarã fãrã copilul teribil, Marea Britanie. E bine? E rãu? Greu de dat un rãspuns imediat, factual, fãrã emoţiile despãrţirii. Este însã important sã vedem ce facem cu restul familiei europene. Nu putem trãi în trecut şi compromite viitorul.

Câteva repere, la început de an, sunt benefice pentru cei interesaţi de dinamica centrifugii europene:

Ø  Germania e foarte puternicã şi va domina deschis jocurile europene în anul 2019. Cancelarul Merkel se va ocupa de UE, fiindcã doreşte şi poate. Manfred Weber are şansa simbolicã în a întruchipa direcţia germanã a UE prin alegerea sa ca Preşedinte al Comisiei Europene.

Ø  Franţa are nevoie de Germania şi Germania are nevoie de Franţa. Doar împreunã se poate redresa industria francezã, iar proiectul campionilor europeni e manuşa perfectã pentru un Emmanuel Macron sub mare presiune internã. Iar Franţa poate sã preia liniştitã conducerea apãrãrii europene dupã plecarea britanicilor…

Ø  E nevoie de o viziune îndrãzneaţã a viitorului european, dar acest proiect e bine sã fie comunicat şi implementat de cei aflaţi la butoanele decizionale. Cel mai plauzibil pol de putere actual este binomul Merkel-Macron, în jurul cãreia graviteazã diverse guverne de ţãri europene şi coaliţii docrinare.

Ø  EPP-ul este partidul care va domina Parlamentul European şi dupã alegerile din 26 mai 2019, dar are nevoie de o reîmprospãtare, redefinire. Creştin-democrat? Patriotic? Familie? Docrinã sau pol de putere? Sã nu uitãm cã EPP are o problemã mare în ţãrile fondatoare, mã refer la Franţa, Italia, dar şi la situaţiile din Olanda sau Belgia…

Ø  Dilema stângii europene e enormã. În Germania nu are loc din cauza politicilor sociale ale actualului cancelar, în Franţa e haos total dupã Hollande, în Italia nu se regãseşte dupã momentul de glorie “Renzi 2014”, iar în Spania, deşi la putere, e multã volatilitate. Poate e nevoie sã redefinim Stânga. Social-democraţi? Socialişti? Comunişti? Stânga sau Stânga Radicalã? Greu…

Ø  Liberalii sunt o forţã pro-europeanã, chiar federalistã la nivel european, dar este suficient pentru a intra în jocul marilor decizii europene?

Ø  Lumea mizeazã pe Verzi… mai ales cã europenii doresc continentul european sã fie “campion mondial al mediului curat”. Da, ideea prinde şi are impact, dar realitatea politicã este alta… multe ţãri europene nu au nici un eurodeputat verde şi situaţia nu se va schimba enorm nici în mai 2019.

Ø  Foarţele anti-europene vor câştiga teren la viitoarele alegeri europene. Cu siguranţã vom avea reconvertiri politice mai ataşate de pragmatismul patriotico-naţionalist decât de proiectul european. E greu însã sã ieşi din spirala negativã atâta timp cât marile teme europene sunt migraţia, securitatea, terorismul, apãrarea, chiar şi fake news… 

Ø  Trebuie readuse în spaţiul public teme europene positive, precum piaţa internã, bugetul euro, competitivitatea companiilor europene, locurile de muncã, pieţe deschise, standarde ecologice, digitalizare.

Ø  Instituţiile europene nu sunt perfecte, şi e loc pentru mai multã conectare cu cetãţenii, dar fãrã doar şi poate sunt exemple pentru alte continente. Sã privim şi partea plinã a paharului…

Ø  Calibrarea finã a viziunii europene este crucialã în anul 2019. O ambiţie fãrã margini poate sã fie însã un bumerang, aşa cum a fost proiectul constituţiei europene din 2005. Dar nici o reîncãlzire a tocãniţei europene nu poate sã fie rãspunsul aşteptat de cetãţeni. Viziunea trebuie sã abordeze chestiuni practice, nu doar cele legate de valori. Riscãm sã avem forţe anti-sistem european care vin cu mesaje clare şi eficiente.

Ø  Un gând bun, la final, Preşedinţiei româneşti a Consiliului UE! Mult succes mai ales în pregãtirea Summit-ului de la Sibiu axat pe viitorul UE!

Dan LUCA / Bruxelles