Franţa lui Macron vãzutã de la Paris / vizitã 2020

Primul oraş mare pe care l-am vizitat a fost Parisul în anul 1995. În ultimii 25 de ani am revãzut capitala Franţei de zeci de ori şi de fiecare datã e ceva de povestit… Ultimele douã zile le-am petrecut printre francezi, la ei acasa, iar povestea continuã…

Franţa îşi cautã parcã o nouã identitate, iar Brexitul îi dã posibilitatea sã fie privitã din nou ca Top2 în Uniunea Europeanã. Parteneriatul cu Germania, pentru ″a reclãdi Uniunea dupã ieşirea britanicilor″ prinde, dar poza este cu mult mai complexã. Preşedintele Macron continuã sã aibã o imagine bunã la nivel european, dar scade constant în sondajele politice naţionale. Alegerile locale din martie 2020 sunt privite ca un barometru al partidelor. Nu este important cine câştigã Paris-ul sau Bordeaux-ul, conteazã procentajul global al aleşilor. Pare mult pânã în 2022, dar încã de acum alegerile prezidenţiale sunt privite cu mare atenţie. Ultimii doi preşedinţi francezi nu au fost nici mãcar pe aproape de realegere… Ce se va întâmpla cu candidatura actualului preşedinte ? Nu e grozav scorul lui Macron, aşa cum ziceam, dar la nivelul socialiştilor sau republicanilor situaţia e şi mai gravã. Partidul Socialist e într-o nebuloasã de fractiuni, cu lideri minusculi, iar dacã Ségolène Royal viseazã din nou nominalizarea vã puteţi imagina cam pe unde suntem. Frontul National şi – zic eu – comuniştii stau însa la pândã. Sã nu iasã o finalã între ei…

Economia Franţei merge bine, somajul e la cote scãzute, dar discrepanţele dintre sãraci şi bogaţi se adâncesc. Sã fiu sincer nu cred cã relansarea proiectului europeano-francez Conferinţa pentru Viitorul UE va aduce liniştea socialã în Hexagon. Macron joacã periculos, între viziune planetarã şi proteste de stradã acasã…

Participand la o conferinţa despre Politica Agricolã Comunã şi tinerii agricultori, existã un semnal de alarmã puternic: Franţa pierde oameni care doresc sã lucreze în agriculturã, şi pierde cifre semnificative…

E de urmãrit Franţa în urmatoarele luni. Câteva subiecte pertinente: politica de apãrare europeanã, politica industrialã, Africa…

Dan LUCA / reîntors la Bruxelles

Germania lui Merkel şi Berlinul industrial / vizitã 2020

Sãptãmâna aceasta am petrecut câteva zile la Berlin. De doi ani nu mai vizitasem capitala Germaniei, iar întrevederile avute cu ziarişti sau oameni de afaceri au fost pline de conţinut. 

Câteva idei :

Ø  Nimeni nu doreşte în Germania alegeri anticipate, deci doamna Merkel poate sã îşi încheie fericitã al 4-lea mandat de cancelar federal. Ultimul, cãci 16 ani sfideazã sistemul democratic. Cineva zicea chiar cã generaţia tânãrã nu îşi aminteste Germania condusã de altã persoanã decât Angela Merkel…

Ø  CDU continuã sã fie partidul cel mai puternic, dar Annegret Kramp-Karrenbauer (actualul lider) nu pare soluţia pentru a prelua guvernarea dupã alegerile viitoare. Existã deja nume de posibili cancelari în spaţiul public german.

Ø  SPD-ul este în derivã, fãrã leadership, cu 3 persoane la vârf.

Ø  Verzii sunt pe val în Germania, iar urmãtoarea coaliţie pare deja conturatã: CDU-Verzii, ceva din modelul austriac actual.

Ø  Liberalii stagneazã, iar abordarea liderului izoleazã partidul de o cooperare cu dna Merkel.

Ø  Extrema dreaptã creşte alarmant şi problema trebuie abordatã cu mare atenţie.

Ø  Deşi Germania va prelua în iulie preşedinţia rotativã a UE, nimeni nu vorbeşte despre acest eveniment la Berlin.

Ø  Berlinul e plin de start up-uri în tehnologie, jocuri, muzicã, platforme imobiliare sau de locuri de muncã. Industria germanã tradiţionalã sprijinã masiv aceste entitãţi.

Ø  Berlinul s-a schimbat enorm în ultimii 10 ani. În unele zone ale capitalei preţurile la rezidenţe s-au triptat în acest interval de timp. 650.000 euro este un apartament de 4 camere, 120 metri pãtraţi… e un exempu. Berlinul intrã treptat în categoria oraşelor scumpe precum Parisul, Roma sau Londra. Ca o anectodă, cică imediat după unificarea Germaniei, când autorităţile au decis ca Berlinul să fie capitala Germaniei, s-a elaborat o strategie ca în 2010 populaţia Berlinului să fie comparabilă cu cea a Parisului sau a Londrei. Se dorea o capitală de 10 milioane de locuitori. Rezultatul actual - ceva sub 4 milioane.

Ø  Potenţialul de dezvoltare este însã enorm, iar intenţia Tesla de a deschide o fabricã la Berlin este de impact. De fapt investiţia este la 25 de minute de mers cu trenul, în landul care inconjoarã Berlinul, dat totuşi 7000 locuri de muncã directe este ceva. Se vorbeşte chiar de noua abordare a Berlinului, care poate deveni un oraş industrial, în premierã.

Dan LUCA / Bruxelles

Cine mai crede cu adevãrat în proiectul european?

Alegerile europene de anul trecut au schimbat la greu liderii, iar de la 2020 aşteptãm o evoluţie pozitivã în consolidarea proiectului european.

Avem nevoie rapid de mesaje pozitive care rezoneazã pânã la cetãţeanul de rând. Conferinţa pentru viitorul UE este plinã de simboluri, dar trebuie transformatã într-o dezbatere inclusivã. Nu doar cele 27 de ţãri membre UE trebuie invitate, ci şi cele în curs de negociere precum Serbia sau Muntenegru. Iar pentru a da un mesaj clar trebuie chemate şi Macedonia de Nord şi Albania la dezbateri, pe picior de egalitate cu celelalte ţãri europene.

În 2020 e nevoie sã avem clarificãri asupra politicii industriale europene, corelarea unei politici de mediu cu dezvoltarea economicã europeanã pentru a asigura competitivitatea la nivel global, decizii curajoase în relaţionarea cu continentul african şi leadership la nivel global.

Partidele politice europene, în special cele tradiţionale, sunt la ceasul întrebãrilor existenţiale, iar 2020 poate sã fie punctul de cotiturã în abordare. Nu ai partide politice pan-europene adevarate, ai o confuzie pentru cetãţeni. Fundaţiile politice europene pot sã joace un rol mai puternic în coagularea mesajelor pe termen mediu. Iar dacã aceastã Comisie Europeanã este “geostrategicã”, de ce sã nu fim ambiţioşi şi sã relansãm structurat discuţia despre multilateralismul mondial, implicând partidele politice europene?

Politicile europene trebuie sã fie ambiţioase, dar şi predictibile. Dacã nu, avem o problemã serioasã cu mediul de afaceri şi investiţiile în UE. Multe din actualele planuri de guvernare europeanã pot sã fie date peste cap de o nouã crizã economicã. Experţii susţin însã cã UE este mult mai puternicã faţã de acum 10 ani, dar structura europeanã nu este cea care este chematã prima sã rãspundã situaţiilor de urgenţã. Prea puţini lideri europeni îşi mai asumã deschis integrarea europeanã. Statul naţional va continua sã existe, dar e nevoie de o evoluţie a statului naţional în contextul actual.

Trebuie sã vorbim despre o integrare permanentã, de duratã. Iar 2020 este anul curajului!

Dan LUCA / Bruxelles