Schimbãri în educaţie ACUM, nu doar dupã pandemie...

E deja de notorietate expresia “dupã pandemie vom schimba multe lucruri în societate”. Desigur, impactul crizei actuale este enorm, dar în unele sectoare putem acţiona acum. Subiectul educaţiei m-a preocupat de ani de zile şi aici vreau sa propun o nouã abordare.

Factual, sistemele educaţionale au fost impinse brusc spre o dimensiune ″virtual education″. Toţi, fãrã excepţie, cã este la învãţamânt şcolar sau universitar, în Belgia sau în România, cadre tinere sau seniori, au fost nevoiţi sã facã trecerea bruscã. S-a plonjat masiv într-un necunoscut, iar implicaţiile sunt enorme. Nu doresc sã dau calificative despre abordarea fiecãrei şcoli sau facultãţi, dar vreau sã accentuez menirea educaţiei. Este mai mult decât a transmite o forma de ″cunoaştere″ de la un profesor cãtre student. Deţine o profundã dimensiune a integrãrii sociale, a pregãti oameni pentru societatea globalizatã în care trãim.

Virtualul, e normal, nu poate sã acopere întreaga dimensiune a transmiterii ″înţelegerii″, dar la ceas de crizã e soluţia practicã. Trebuie însã sã vizualizãm întreg conceptul educativ, mai mult decât o relaţionare profesor-elev. Mã voi referi acum la tânãrul care e puternic marcat de momentul actual. Chiar şi cei cu experienţa vieţii nu pot sã îşi explice situaţia Corona, iar o minte crudã e şi mai bulversatã. Haideţi sã îi ajutãm pe cât putem ! Acum, nu doar dupã pandemie…

Salut modelul italian de a decide rapid continuarea anului academic fãrã evaluãri, dar cu decizia ca toatã lumea promoveazã anul. Nu e o idee rea, accentuez, adaptatã la situaţia actualã. Continuaţi cursurile, aduceţi noul, daţi teme de casã, interactionaţi virtual, dar nu mai puteţi presiune suplimentarã pe elev. Profesorul, fãrã abordarea ″te evaluez″, devine un coleg care interactioneazã în mod plãcut cu tânãrul. Testaţi idei noi, conversaţii atipice, dar transmiteţi ceea ce stiţi celor care vã urmãresc şi, de ce nu, vã idolizeazã.

Repet, cred în calitatea învãţãmântului, în factori de evaluare, note, dar trãim vremuri inimaginabile. Tineri forţaţi sã stea în ″cuşca familialã″ de câţiva metri pãtraţi îşi cautã locul în societate, iar intrebãrile pãrinţilor de genul ″ce notã ai luat″, într-un context de carantinã, nu poate aduce liniştea.

Doar câteva gânduri, dar nu începe totul aşa…

Dan LUCA / Bruxelles