Am analizat cu Alina Bãrgãoanu evoluţia partidelor politice
europene din punct de vedere al comunicãrii. Lansarea Conferinţei privind
viitorul Europei marchează un punct de cotitură în viaţa Uniunii Europene, În
acest context, întrebarea pe care o lansăm este legată de rolul partidelor
politice europene în această consultare, în acest exerciţiu de construire
a legitimităţii.
Cercetarea noastrã a stat la baza unui articol
publicat de Adevãrul.
„În mod paradoxal, se acordă foarte puţin interes
partidelor politice europene în Uniunea Europeană, ceea ce naşte întrebarea
dacă aceasta e o abordare potrivită. Mai mult decât a confunda un partid
european cu grupul politic din Parlamentul European sau de a-l remarca,
eventual, cu aproximativ şase luni înainte de alegerile pentru Parlamantul
European, puţine lucruri putem spune despre un partid politic
autentic european”, arată într-o analiză Alina Bărgăoanu, decan al Facultăţii
de Comunicare şi Relaţii Publice, şi Dan Luca, vicepreşedinte al EURACTIV
Bruxelles, într-o analiză.
„Conform definiţiei, un partid politic este o organizaţie
care încearcă să obţină puterea politică în vederea guvernării, de obicei, în
urma unui scrutin, prin participare la campanii electorale. Campaniile
electorale sunt, astfel, situaţii de câştigare a adeziunii publice, de construire
a legitimităţii, de cultivare a încrederii, ingrediente esenţiale pentru
exerciţiul propriu-zis al guvernării. Recunoaştem aceste mecanisme pentru
alegerile naţionale sau chiar locale, dar, cu siguranţă, la nivel european sau
internaţional nu avem ceva similar. Formal vorbind, partidele europene
există de zeci de ani, dar ele nu participă la alegerile europene decât
indirect, prin membri afiliaţi – la rândul lor partide politice
naţionale. În plus, să fim sinceri: deja ne este dificil să recunoaştem numele
miniştrilor europeni (comisarii europeni), ce să mai zicem de liderii
partidelor politice europene”, au completat cei doi specialişti.
Bărgăoanu şi Luca susţin că partidele ar trebui să se
implice mai mult în dezbaterile europene: „Fără competenţe de a participa în
alegeri, fără vectori de comunicare, fără mesaje şi programe politice
paneuropene, care să ofere răspuns la probleme paneuropene, pot avea partidele
politice impact asupra mecanismulului decizional european, asupra construcţiei
europene? Considerăm că potenţialul partidelor europene este enorm, dar în
anumite condiţii. Având în vedere că cei care guvernează cele 27 de ţări membre
ale Uniunii Europene sunt racordaţi la structurile de partide europene, este
important să se aprofundeze cooperarea în cadrul aceleiaşi familii politice.
Însă trebuie abordate subiectele politice dificile, nu doar cele politically
correct; subiecte care implică transformări de substanţă, decizii care
inaugurează un traseu sau altul, în domenii complexe, precum cel financiar,
tehnologic, al educaţiei, energiei sau al schimbărilor climatice. Totul să fie
analizat în timp real, iar deciziile să fie luate de conducerile partidelor cu
majoritate calificată, nu în unanimitate. Doar astfel putem spera să avem
aceeaşi procedură şi la nivelul Consiliului European pentru a avansa cu
adevãrat în construcţia europeană”.
„Anumite dezvoltări de la nivelul partidelor europene sau al grupurilor din
Parlamentul European sunt adevărate semnale asupra evoluţiei UE. Puţin îşi mai
amintesc, dar retragerea, în 2009, a conservatorilor britanici din grupul
Partidului Popular European şi formarea grupului ECR (Grupul Conservatorilor şi
Reformiştilor Europeni) au fost un factor catalizator pentru Brexit. Lansarea
Conferinţei privind viitorul Europei marchează un punct de cotitură în viaţa
Uniunii. În acest context, întrebarea pe care o lansăm este legată
de rolul partidelor politice europene în această consultare, în acest
exerciţiu de construire a legitimităţii. Este o şansă enormă de care
partidele politice ar trebui să profite pentru binele cetăţenilor
europeni. Pandemia a schimbat totul, iar cetăţeanul obişnuit nu mai are
răbdare cu politicieni care explică, tehnic, cum nu sunt ei responsabili de
acest subiect; sau de alte subiecte de complexitate asemănătoare, care au
impact concret şi direct asupra fiecărui cetăţean în parte”, mai arată cei doi
specialişti.
Bărgăoanu şi Luca au dat exemplul Comisiei Europene în ceea ce priveşte
managementul crizei sanitare: „În ultimele 12 luni, Comisia Europeană a dat un
exemplu, implicându-se cu succes în managementul crizei sanitare fără a avea
competenţe pe politicile de sănătate. Potrivit eurobarometrelor, cetăţenii
apreciază această abordare, conştienţi fiind de faptul că este nevoie de
coordoare la nivel european pentru rezolvarea problemelor reale din societate.
Problemele, aşa cum ştim, aşa cum a demonstrat-o şi pandemia, transcend
graniţele naţionale, uneori chiar frontierele Uniunii Europene. Fără implicarea
partidelor europene în aceste dezbateri, fără conectarea lor la preocupările
cetăţenilor europeni, sunt şanse ca Uniunea Europeană să se confrunte, în
permanenţă, cu spectrul lipsei de legimititate, cu acuzaţia că este o
construcţie tehnocrată, desprinsă de nevoile reale, fără capacitatea de a
inversa divergenţa naţional-european într-o forţă convergentă, care să ducă
Uniunea înainte”.
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu