Dan LUCA – articol în Ziarul Financiar: “Autonomia strategică a Uniunii Europene˝

Astãzi, 10 septembrie 2021, am publicat un material în Ziarul Financiar. Prezint legãtura dintre Conferinţa privind viitorul Europei şi autonomia strategicã a UE.

 

 

La Bruxelles, încercăm să identificăm în permananţă tentinţele politice ale următoarelor luni. Există variabile speciale în toamna anului 2021, fie legate de evoluția crizei sanitare, alegerilor din Germania sau Franța, dar și despre impactul dosarului afgan asupra societății europene.

 

Dezbaterea despre viitorul Europei este lansată oficial și așteptăm să vedem concluziile miraculoase ale raportului din martie 2022. Permiteți-mi să anticipez principala concluzie a raportului de peste 6 luni, încă înainte de a avea conferințele tematice și de evaluarea intermediară.

 

Printr-o procedurã dificil de identificat acum, se dorește colectarea opiniei celor 446 milioane de cetățeni ai UE. Desigur dezbaterile vor avea loc, ideile se vor lansa, controversele vor apărea, dar vom ajunge la un document politic general, care de fapt va pregăti dezvoltările europene pentru următorii ani. Alegerile europene din 2024 pot să fie o bornă interesantă, un orizont palpabil atât pentru actualii aleși europeni, dar și pentru adminstraţia europeană în general.

 

Cunoaștem diversitatea europeană ! Țările și regiunile, doctrinele politice, carismele personale și deciziile luate în unanimitate sau nu fac încă deliciul comunicării europene.  De aceea îmi permit să avansez o idee în premieră. Fibră raportului din martie 2022 este axată pe dezvoltarea unui concept care plutește deja la nivelul Bruxelles-ului european: Autonomia strategică deschisă a UE.

 

Conceptul de autonomie strategică deschisă reflectă dorința UE de a-și urmări propriul curs pe scena globală, modelând lumea din jurul nostru prin leadership și implicare, păstrând în același timp interesele și valorile noastre. În esență, UE va continuă să colaboreze cu partenerii pentru a promova această agendă pozitivă, dar va funcționa autonom când va trebui.

 

Autonomia strategică face parte din limbajul convenit al UE de mult timp în urmă. S-a născut în domeniul industriei de apărare și, pentru o lungă perioadă de timp, a fost redus la probleme de apărare și securitate. Pentru o vreme, dezbaterea s-a limitat la o ciocnire între cei pentru care autonomia strategică era un mijloc de redobândire a spațiului politic față de Statele Unite și alții, majoritatea statelor europene, pentru care trebuia evitată tocmai de teamă de a accelera dezangajarea americană. Autonomia strategică a fost lărgită la noi subiecte de natură economică și tehnologică, după cum a relevat pandemia Covid-19.

 

În 2020, „autonomia strategică” a devenit unul dintre cele mai utilizate sloganuri din cercurile politice de la Bruxelles. Oficialii UE au subliniat din ce în ce mai mult necesitatea introducerii unor strategii și măsuri pentru a stimula „autonomia strategică” sau „suveranitatea strategică” a UE în mai multe domenii, de la apărare la digital, de la farmaceutic la verde.

 

Au existat cereri tot mai mari pentru ca Europa să urmărească o agendă de „autonomie strategică” pe scenă globală. Ambiția, exprimată de președintele francez, Emmanuel Macron, de cancelarul german, Angela Merkel și de Comisia Europeană, este de a consolida independența geopolitică, tehnologică și economică a Europei, într-o lume din ce în ce mai imprevizibilă și multipolară.

 

Pare totul foarte interesant, contructiv, evolutiv, și – ceea ce este și mai importnat – nu supără pe nimeni…

 

Dan LUCA / Bruxelles