Dan LUCA – articol în Făclia “UE – mare și tare?”

Astăzi, 11 aprilie 2022, am semnat un nou articol în Făclia de Cluj. 

 

---

 

Noile dezvoltări geopolitice nasc în mintea cetățeanului obișnuit întrebări existențiale, binevenite pentru a clarifica anumite noțiuni. Statele Europei au început să se organizeze după cel de-al doilea Război Mondial pentru a asigura pacea pe continent. S-a atins acest obiectiv, dar atenție la nuanță. Nu au fost conflicte militare în ultimii 75 de ani pe teritoriul Uniunii Europene. Asta fiindcă nici Balcanii și nici Ucraina nu fac parte din această structurã. Concluzia pare să fie ușor de dedus, faci parte din UE, ești protejat de o expunere militară agresivă pe teritoriul tău.

 

Este firesc să încercăm să înțelegem această dogmă a regrupãrii statelor europene pentru a-și apãra prosperitatea. Spun asta fiindcă Uniunea Europeană este o structurã dinamică, atât ca suprafață, dar și ca prerogative legislative. Nu se întâmplă o procedurã asemănătoare la nivelul altor continente, mult mai puțin avansate din punct de vedere al clusterelor politice regionale. Desigur Statele Unite ale Americii trezesc de multe ori comparații solide cu Uniunea Europeană, dar nu există o procedurã de extindere a lor. Este că și cum, prin forța exemplului, Costa Rica și Canada ar dori aderarea la uniunea americană… Să fim serioși !

 

Populația, suprafața, resursele naturale, puterea economică sunt elemente pe care le putem analiză ușor la nivelul UE, chiar într-o abordare evolutivă. Marea Britanie nu a fost singurul teritoriu pierdut de UE. Groenlanda a aderat la Comunitatea Europeană, ca partea Danemarcei, în 1973, dar în 1985, printr-un referendum, a părăsit structura europeană. Ne amintim cu plăcere, am avut aderarea altor țări la proiectul european, inclusiv marea extindere către Estul continentului din perioada 2004-2007.

 

Populația Uniunii Europene a fost și ea oscilantă ca număr. Desigur, cei 50.000 de cetățeni ai Groenlandei joacă un rol minuscul, totuși a pierde 65 de milioane de britanici a fost o cifrã de luat în seamã.

 

Dacă este să analizăm oportunistic, există potențial ca alte țări să se alăture proiectului european, dar este doar un joc imaginar acum. Vorbim de Norvegia, Elveția, țările din Balcani sau cele cuprinse în Parteneriatul Estic. Îmi amintesc că au existat chiar aplicații exotice în trecut, trecând peste notoriul dosar al Turciei. Vã mai amintiți de intenția Israelului, sau chiar de cea venită din Maroc ? Da, aceste țări s-au gândit, cândva, în a adera la Uniunea Europeană.

 

E un paradox, dar dacă Uniunea Europeanã își dezvoltă o politică de apărare eficientă, proiectul european devine mult mai tentant pentru țări care nu plănuiau o aderare. Evoluțiile UE și NATO trebuie analizate separat, dar şi împreună. Realitatea politică și economică ne obligă. Totul însă, trebuie raportat la cetãţeani și la nevoile lor reale pentru o viață normalã pe continentul european. 

 

Dan LUCA / Bruxelles