Astăzi,
16 august 2022, am revenit cu un nou editorial în
Făclia de Cluj.
Ca o traumă a sistemului comunist, România are încă abordări confuze faţă de
Diaspora. Dacă în anii ’90 discuţia despre românii plecaţi era ceva de domeniul
fantasticului, un adevărat tabuu instituţional, subiectul a explodat când ne-am
dat seama că 10% de-ai noştri trăiesc în afara României, iar aceştia “pompează”
către familiile din ţară sume imense care ajung să aibă impact la nivel macro
(s-a ajuns chiar la 5% din PIB acum vreo 10 ani).
Românul este pragmatic, iar deşi integrarea personală în alte sisteme ia timp,
reuşeşte în cele mai mai multe cazuri inserţia. Aici dă piept cu o cultură
managerială diferită faţă de cea din România. Diferenţa fundamantală este că
directorii din Vest apreciează subalternii, neezitând să îi laude de fiecare
dată când e cazul, pe când în România lucrurile nu stau la fel. Brandul de ţarã
ne urmãreşte peste tot şi încep să circule expresii de genul: “de ce nu are
România mai mulţi ca tine”, “pe tine trebuie să te pună ministru în ţara ta”,
“tu trebuie să faci ceva să schimbi”, “tu eşti viitorul” şi alte clasice
şabloane care flatează şi care – de cele mai multe ori – sunt rostite sincer.
Românul nostru se motivează şi începe să îşi îndreapte “vectorii” către ţară.
Se reînvie un patriotism nebănuit şi - din nou subliniez - e bine că există
astfel de reacţii. Ce
urmează de multe ori e de domeniul incredibilului pentru cei care nu au
încercat şi dezamăgitor pentru cei care au luptat pe acest front. Refugierea pe
forumuri e de multe ori benefică apoi, dar nu rezolvă frustrarea personală de
cele mai multe ori, iar – hai să fim sinceri – impactul nu e chiar aşa cum l-am
dorit. Experienţe traumatizante la iniţiative pornite cu dragă inimă, fac din
unii români plecaţi să se izoleze şi mai mult faţă de România. Şi e mare păcat.
E ceva de făcut? Mi-am permis să realizez un decalog pentru românul care
doreşte implicarea faţã de ţara sa:
1. Orice român poate să aibă o contribuţie pozitivă la
dezvoltarea ţării sale. Implicarea este necesară pentru România!
2. Sistemul românesc este complex şi nu înseamnă că
ideile prezentate – chiar dacă sunt cu bună intenţie – sunt primite cu
entuzism. Încercaţi să cunoaşteţi sitemul politico-administrativ şi chiar mai
mult din România contemporană!
3. Interacţionarea cu semenii (fie din ţară sau din afara
ţării) trebuie să fie şi directă, nu doar virtuală. Comunicarea virtuală, mai
ales la început, poate să fie distructivă. Organizaţi întâlniri fizice între
români!
4. Există o suspiciune istorică a românilor faţă de
semeni, puţină transparenţă nu strică. Prezentaţi-vã deschis de unde veniţi, de
când sunteţi plecat din ţară, ce activitate desfăşuraţi în prezent şi cum
vedeţi România şi ce soluţii propuneţi!
5. Toleranţa nu este calitatea pe care o au românii, iar
munca în echipă are multe sensuri. Căutaţi în mod real să înţelegeţi ce idei au
colegii despre proiecte asemănătoare!
6. De multe ori sunt prea multe discuţii fără cap şi
coadă, “filozofie de pahar”, exerciţii de refulare împotriva unor adversari de
multe ori imaginari. Structuraţi pe o pagină proiectul pe care doriţi să-l
realizaţi!
7. Un proiect bun dacă nu e comunicat eficient şi
monitorizat poate eşua lamentabil. Realizaţi tactica de prezentare şi
mediatizare a iniţiativei!
8. Respectul faţă de cei aleşii sau delegaţii sã coordoneze
activităţi este scăzut în rândul comunitãţii româneşti. Nu treceţi la
implementarea unui proiect până nu aveţi clar regulile de lucru în echipă, structura de management!
9. Prea mult se vehiculează în România expresii de genul
“politicianul independent din punct de vedere politic”. Ne place sau nu, omul
politic conduce sistemul politic, iar marile doctrine au reprezentanţă.
Încercaţi o racordare personală la sitemul politic din ţara de adopţie sau din România dacã chiar doriţi
impactul maxim!
10. Este tentant să dai vina pe alţi români pentru
nereuşita unui proiect. Este uşor a arunca cu noroi în stânga şi dreapta.
România nu are nimic împotriva voastră – e ţara voastră cu bune şi rele!
Ajutaţi-o dacă puteţi!
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu