Dan LUCA – editorial în Făclia: De unde ne luăm energia?

 

Astăzi, 3 octombrie 2022, am publicat un editorial în Făclia cu câteva considerente despre actuala criză energetică.

 

 

Am intrat într-o nou nebuloasă, în care factura de energie este elementul central al acestei crize. Urmează o perioada dificilă, cu o iarnă care pare mai grea ca cele precedente…

 

De multe ori ne-am întrebat câtă energie producem și câtã consumăm. Este mult? Este puțin ? Ne mai gândeam la potențialul planetei, dar și la gestionarea energiei pentru a ajunge la toată lumea. Era și jocul companiilor energofage, dar strategice pentru economie, care consumau de zeci de ori mai mult decât consumul casnic.

 

Prețul energie este important, iar în aceste zile ne amintim și mai mult de această teorie economică. Preț de producție, preţ de vânzare, subvenții… Cine gestionează piața ? Cine se implică în a acorda aceste subvenții ? Compentenţe locale, naționale, europene ? De ce nu, coordonare internaţionalã ?

 

Schimbãrile climatice au adus în discuție și subiectul energie verde. Dar de unde să o procurãm? Hidro, eolian, protovoltaic, geotermal, sunt multe alternative, dar sunt ele gata să vină cu volumul cerut? Vorbim de investiții mari, chiar structurale, vorbim de inovație și angajament pe termen lung… Mai avem și partea politică, iar specialiștii își aduc aminte de discuția despre taxonomia de anul trecut, prin care încercam să definim energia nepoluantă. Bătălii în adevăratul sens al cuvântului la Bruxelles, în care europenii au decis că energia nucleară este perfectă (la presiunea Franței), dar și gazul (la sugestia Germaniei).

 

Geopolitica este însă cea mai importantă în jocul unei crize de energie. Să nu uităm însă ceva, criza gazului de azi este asemanãtoare cu cea a țițeiului din anii`70, când Arabia Saudită a oprit exportul spre Europa. La începutul lunii octombrie 1973, Siria și Egiptul, sprijinite de alte state arabe, au lansat un atac surpriză asupra Israelului, declanșând astfel cel de-al patrulea conflict arabo-israelian, numit și războiul de Yom Kippur. Statele Unite ale Americii au reacționat și astfel pe 12 octombrie președintele Richard Nixon a autorizat Operațiunea Nickel Grass, prin care SUA acorda ajutor militar și umanitar Israelului prin transporturi aeriene.

 

De aici a plecat criză de acum 40 de ani… Deși conflictul arabo-israelian s-a încheiat pe 26 octombrie 1973, în luna decembrie, Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol a continuat cu măsurile de ripostă, impunând embargo total în Statele Unite, în Olanda și în Danemarca și mărind prețul petrolului cu încă 130%. În cele din urmă, prețul a ajuns să fie de patru ori mai mare decât la începutul anului, crescând de la trei la 12 dolari per baril, ceea ce a provocat o adevărată criză la nivel global.

 

În America cozile de la benzinării erau uriașe, iar programul de funcționare al stațiilor de alimentare era restricționat la aproximativ două ore, un singur client neputând alimenta în valoare mai mare de trei dolari. Embargoul împotriva SUA a fost ridicat în martie 1974, după ce Secretarul de Stat Henry Kissinger a negociat cu succes un acord între Siria și Israel.

 

Criza petrolului declanșată în octombrie 1973 a reprezentat o lecție esențială pentru americani și europeni în ceea ce privește independența energetică, urmată de adoptarea unor măsuri importante.

 

Dan LUCA / Bruxelles