luni, 7 noiembrie 2022

Dan LUCA – editorial în Făclia: “Manualul de criză”


În editorialul de astăzi, semnat în Făclia de Cluj, abordez un subiect la modă : CRIZA !

 

--- 

Crizã este cuvântul cel mai utilizat de societatea contemporană. Desigur, vorbim de criza pandemică, de criza provocată de războiul din Ucraina și mai nou de criza prețurilor, care lansează o criză economică puternică.

 

Există expresii care încă de la început trebuie clarificate. “O criză este o oportunitate și se poate transformă într-o poveste de succes. Este utopia absolutã, care desigur e dorinţã, dar greu de atins. Totuşi, mintea umanã este incredibilã, mai ales când este constrânsã sã gãseascã noi soluţii. În perioade mult mai tulburi decât cele pe care le trãim acum au apãrut nouțãţi fantastice.

 

De-a lungul ultimelor 25 de ani am avut multe crize. Criza financiară din 2008 a fost puternică, cu impact masiv și în România. Puțini își mai amintesc de criza instituțională europeană din 2001, și mulți zic că ce ne pasă nouă de asta… A fost un context în care țările UE de atunci, doar 15 la număr, încercau să ratifice proaspătul Tratat de la Nisa. O țară mică, Irlanda, cu doar 1% populația totală a Uniunii Europene, bloca adoptarea. Problema era că fără acel tratat România nu putea adera la Uniunea Europeană, așa cum s-a întâmplat în 2007. Deci, ne pasă…

 

Chiar și criza emigranților sirieni din vara lui 2015 a fost privită mai mult la televizor de către România. Zic asta fiindcă țări precum Germania au simțit-o la greu, observând că Uniunea Europeană are încă o problemã de a avea o politică de emigrare coerentă. Să fie și acest subiect corelat cu o redesenarea a ceea ce înseamnă spațiul Schengen în anul 2022? Nimic nu este intâmplãtor, fiecare variabilă contează…

 

Avem sisteme adaptate pentru a reacționa la crize ? Sau chiar mai adâncă întrebarea. Există instrumentele necesare pentru a anticipa crizele și – de ce nu – să le oprim sau cel puțin atenua ? Într-un spațiu al libertății, în care fiecare zice ceea ce gândește, e greu în a distinge expertiza practică dătătoare de soluții. Să ne amintim, chiar și într-o puternică criză pandemică, care a bulversat total societatea noastră, erau unii care de fapt ziceau că s-a întâmplat ceea ce ei prevesteau acum câțiva ani…

 

E greu de scris un manual despre anticiparea unei crize, mai ales că de fiecare dată avem elemente noi, segmente diferite, foarte puțin repetate pentru a parametriza. Totuși, câteva observații sunt necesare, utile poate pentru cei care înțeleg gravitatea acestor momente.

 

Există două dimensiuni care trebuie avute în vedere, este partea macro, societală, mai puțin înțeleasă de cetățeanul obișnuit, și acel micro, despre cum ne afectează pe noi fenomenul apărut recent. Aici specialiștii recomandă acel meso, sinapsa dintre cele două. Un fel de adaptare, permanentă pendulare între macro și micro. Cum putem pune în practică acest mecanism ? Important este abordarea structurală, de multe ori fără emoții, a realitãţii. Subliniez, realitate-realitate, chiar dacă instinctual respingem ceea ce nu ne convine. A te plânge de o criză este desigur starea primară prin care treci, ceva de genul ˝nu e corect˝, ca și cum un big brother vede și corectează rapid anomalia. E fundamental însă în a cauta soluții realiste pentru a ieși din impas. E greu, dar ce altă șansă avem?

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

 

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu