Dan LUCA – articol în Ziarul Financiar: ˝Ministrul Afacerilor Europene la români˝

 Despre optimizarea activității României în UE, în articolul meu, semnat astăzi în Ziarul Financiar.

 

 

Din când în când e bine să reevaluăm strategic anumite abordări. Relaționarea României cu Uniunea Europeană a fost un subiect evolutiv, iar acum ne bucurăm de statutul de membru al acestei uniuni politice și economice de 27 de țări europene.

 

Optimizarea relaționării cu UE a fost o temã pe agenda țării încă înainte de aderarea din 1 ianuarie 2007. Ne amintim că la începutul anilor 2000, în plin proces de negociere, exista în Guvern un Ministru de Externe, un Ministru al Integrării Europene, dar și un Ministru Delegat, Negociator Șef al României cu Uniunea Europeană.

 

Nu este necesar să intrăm în istoria ultimelor 20 de ani și să răscolim amintiri despre Departamentul de Afaceri Europene, despre Secretari de Stat pe Afaceri Europene, despre combinarea unui Minister al Afacerilor Europene cu cel al Fondurilor Europene. Important este să avem o analiză realistă și să înțelegem cum putem să fim mai eficienți în această structurã multiculturală a UE. Avem responsabilitatea, și nu mă refer doar la politicieni, de a continua dezvoltarea economică a țării pentru a crește permanent calitatea vieții românilor.

 

Normalitatea, structurarea și predictibilitatea sunt necesare în abordare. E nevoie să ieșim din polarizarea extremă de genul ˝UE este totul˝ sau ˝să ne mai lase în pace UE˝. Uniunea Europeană nu este totul, dar este importantă pentru români. Dacă suntem pragmatici și vorbim despre fondurile europene, e bine de explicat că bugetul comunitar este aproximativ 1% din bugetele țărilor membre. Da, acești bani sunt importanți și trebuie bine absorbiti, dar fondurile naționale sunt mult mai mari. Europa, prin mecanismele financiare implementate, îți dã o direcție de dezvoltare, pune în comun resursele pentru anumite proiecte strategice, este cofinanțarea pe anumite domenii. Se poate ca în viitor să avem un buget UE în adevãratul sens al cuvântului, dar mai este până atunci.

 

Politicile europene sunt însă mult mai importante și de aceea e bine să nu le amestecăm cu fondurile europene. Anumite statistici arată, desigur greu de dovedit, că peste 50% din cadrul legislativ românesc este provenit de la Bruxelles. E evident că sistemul competențelor legislative, stabilite prin tratatul european, crează un ecosistem evolutiv, care e bine să fie înțeles în detaliu.

 

Așa cum știm, România este o republică semi-prezidențială cu un șef de guvern (primul ministru) și un șef de stat (președintele). Funcțiile executive sunt deținute atât de guvern, cât și de președinte. Relaționare cu structura europeană intră atât în prerogativele președintelui, cât și în cele ale premierului. Îmi amintesc că doar după vreo 5 ani de la aderarea România la UE Curtea Constituţionalã a stabilit cine participã din partea României la Consiliul European, dar asta e iar o poveste mai veche.

 

Acest mozaic euro-românesc dã multe posibilități pentru țara noastră de a identifica cea mai bună soluţie. Avem un context prilejuit de  crizele mondiale, care pune Uniunea Europeană la grea încercare. În același timp, România are obiectivele strategice precum aderarea la spațiul Schengen, adoptarea monedei unice europene și sprijinirea aderării Republicii Moldova la UE. Dosarul european devine foarte important, iar apariția unui Ministru al Afacerilor Europene pare soluția cea mai bună în acest context. Desigur rolul ministrului este de a facilita și mai bine relaționarea dintre premier, Ministrul de Externe și Administraţia Prezidențială, pentru a avea o abordare sistematică și proactivă a statutului de membru UE.

 

Dan Luca / Bruxelles

 

 

 

Dan LUCA – editorial în Făclia de Cluj: “Chiar facem sport?”

În editorial meu de astăzi din Făclia, câteva cuvinte despre oferta de sport din România.

 

---

 

Trăiesc în două sisteme, cel românesc și cel belgian, iar handbalul a fost un pilon al existenței mele, ajutându-mă enorm să-mi structurez activitățile. Vreo 15 ani, până în 1995, am jucat handbal în România, ajungând să împart vestiarul cu marile glorii ale Universității Cluj din anii ’90. De vreo 10 ani, desigur la un alt nivel, sunt implicat în clubul belgian din orașul nostru. Am ajuns chiar antrenorul echipei în 2015, o experiență fantastică din punct de vedere sportiv, dar și cultural.

 

Handbalul din Belgia, și mă refer aici doar la cel masculin, a urcat constant, ajungând acum – în premieră – să fie prezent la Campionatul Mondial. Handbalul este considerat în Belgia un ˝sport mic˝, în umbra fotbalui, a baschetului și a ciclismului. Astfel, aproape că nu există jucători de handbal care să își asigure venitul din handbal. Este foarte interesantă atitudinea față de sport. La nivel de copii e o abordare foarte eficientă, surprinzătoare pentru o țară fără tradiție în acest sport. Aproape la nivelul fiecărei comune din Belgia, există o șalã de sport și un club de handbal. De la 4 ani, copiii pot să fie integrați în deprinderea jocului de handbal, iar de la vârsta de 8 ani se organizează campionat la fiecare nivel de vârstă. Ideea este de a juca meciuri la fiecare sfârșit de săptămânã, doar așa prindem dragostea de handbal și venim la atrenamentele din timpul săptămânii. Nu sunt însă competiții în care e important să câștigăm campionatul, să marcăm zeci de goluri și să promovăm jucătorii. Există un singur scop, să învățăm să jucăm handbal împreună. Pentru toate aceste cluburi nu există subvenții de la Stat, fiecare club percepând cotizații, iar părinții sunt rugați să-şi aducă copiii cu mașina la meciuri.

  

Chiar și această calificare la competiția supremă este văzută strategic din punct de vedere al dezvoltării sportului în Belgia. Prin această participare se dorește o popularizare mai bună a handbalului în Belgia pentru a deveni o ofertã pentru tinerii care vor să facă sport.

 

Îmi amintesc cu drag perioada când am început handbalul în Clujul anilor ’80. Ca noroc că locuiam lângă Școala Generală nr. 15 care avea salã de sport, ca noroc că exista un club CSS Viitorul care avea antrenori inimoși și flexibili. Spun flexibili, fiindcă, având cursuri de după masă, antrenamentele erau de trei ori pe săptămânã de la ora 7.30 dimineața.  

 

Care este oferta de astãzi de a face sport, analizatã la nivelul fiecarului cartier clujean ? Poate nu este rău să gândim o strategie realã pentru tineri, în special de a practica sporturile de echipã. Consolidăm infrastructura sportivă, dezvoltăm cluburile de cartier, ofertăm foștii sportivi de nivel pentru a deveni antrenori, popularizăm la nivelul elevilor… De unde începem ?

 

Dan LUCA / Bruxelles                                                                 

Dan LUCA – editorial în Făclia: “Reindustrializarea României”

Despre reindustrializarea României în context european în editorialul meu de astăzi din Făclia.

-----

Cărțile de istorie ne învață că regimul comunist a trecut la o dezvoltare a României după ideile sovietice. Totuși, România lui Gheorghe Gheorghiu-Dej s-a opus cu îndârjire planurilor ce ar fi avut drept scop transformarea țării într-o simplă furnizoare de produse agricole pentru lagărul socialist. Așa era în anii ’60.

 

Revoluția din ’89 a adus multe schimbări în societatea românească, printre care și privatizarea industriei românești. Anii au trecut, iar sub ochii noștri a avut loc o revoluție industrială globală, în special datoritã tehnologiei digitale. România, de 16 ani în Uniunea Europeană, a realizat în ultimii 30 de ani o creștere economică puternică, iar acum ne uităm spre viitor cu încredere.

 

Fără doar și poate, industria este motorul economiei și la nivelul Europei se redefinesc strategii pentru secolul al XXI-lea. Desigur, avem reguli stricte referitoare la competiție, important fiind să nu distorsionăm piața internă implementatã în 1993. Totuși, există problema competitivității față de alte țări, și mă refer în special la puterile economice SUA și China. Este de notorietate tema ajutoarele de stat americane, iar dacă ne întreptãm spre China, puțini sunt convinși că există cu adevărat un sector privat necontrolat de sistem.

 

Pentru ca situația să fie și mai complicată, Uniunea Europeană este campiona ecologizãrii planetei, cu implicații directe asupra contextului legislativ pentru industriile de pe continent. Disputele economice din timpul administrației Trump, dar și prețul energiei, au ca şi consecinţã dezvoltarea pragmaticã a conceptului de autonomie strategică la nivelul UE, chiar şi la nivelul resurselor minerale.

 

În acest cocktail contemporan, România trebuie să fie agilă pentru a dezvolta țara și reindustrializa anumite segmente strategice. Ideea de a face parte dintr-un sistem de campioni industriali europeni prinde tot mai mult. Iniţiativele comisarului european Thierry Breton (francez, desigur) au tot mai multă consistenţã. Chiar și Margrethe Vestager este de acord acum cu ˝modificări ale regulilor UE privind subvențiile pentru a permite temporar țărilor să se potrivească pachetului de subvenții din SUA˝.

 

Este un moment favorabil pentru România de a intra în nucleul dur al dezvoltării economice europene. E timpul evaluãriilor strategice și creionării din punct de vedere operațional al  metodele cele mai indicate.

 

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – editorial în Făclia: “Cine are încredere în populişti?”

În editorialul din Făclia de astăzi, 17 ianuarie 2023, câteva cuvinte despre populism…

 

---

Acum câțiva ani, Herman Van Rompuy spunea că populismul este cel mai mare pericol pentru Europa. Desigur, nu există niciun politician care să nu fi fost etichetat măcar o dată drept populist.

 

Pericolul populismului îl putem analiza la nivel european, dar și pe structura națională.  Ceea ce este mai important este o analiză a ambelor extreme. Având în vedere că majoritatea cetățenilor nu au opinii fixe în Europa, populismul este capabil să alimenteze o spirală descendentă a euroscepticismului pentru a difuza nemulțumirea, precum și eurocinismul.

 

Exită însă și o laturã a federaliştilor care de multe ori poate să fie clasificată ca populism. A prezența mereu idei nerealizabile, conduce la scăderea încrederii în proiectul european. Un exemplu este necesar.

 

Strategia de la Lisabona, cunoscută și sub denumirea de Agenda de la Lisabona sau Procesul de la Lisabona, a fost un plan de acțiune și dezvoltare conceput în 2000, pentru economia Uniunii Europene între 2000 și 2010. Scopul său a fost de a face din UE „cea mai competitivă și dinamică economie în lume, capabilă de o creștere economică durabilă, cu locuri de muncă mai multe și mai bune și o mai mare coeziune socială”, până în 2010. Până în 2010, majoritatea obiectivelor sale nu au fost atinse. Putem să considerăm că acest proiect a fost doar o înțiativă populistă sau e bine să avem abordări mărețe ?

 

Urmează un an 2023 în care vom avea promisiuni enorme. E foate important însă să trecem totul printr-un filtru al realității. Nu trebuie să fim păcăliți, să plecăm la fenta cum se spune, de toți măscăricii care doresc să ne conducă destinele. Maturitatea unui popor constă în a alege liderii politici care au puterea de a implementa ceea ce promit. A valida populiști, plini de o notorietate îndoielnică, nu ajută societatea și nici binele nostru comun.

 

Este un semnal de a înțelege și proiectul european în profunzimea sa adevărată. Uniunea Europeană nu este colacul de salvare al discursurilor deșirate și fără sens, este un spațiu al valorilor și al implicării. O abordare pro-activă, structurată și predictibilă, în care extremele nu au nici o șansă de reușită.

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

Dan LUCA – invitat la TVR Cluj, la emisiunea ˝Acasă în Europa˝

Am revenit la emisiunea moderată de Mihnea Stoica, difuzată la TVR Cluj în data de 13 ianuarie 2023.

 

Am răspuns cu mare plăcere întrebărilor legate de evenimentele marcante ale anului 2022, dar am încercat să creionăm și un calendar al principalelor subiecte ale lui 2023.

 

Am discutat despre reindustrializarea Europei, în contextual unei autonomii strategice. Am disecat prioritățile presedinţiilor Suediei și Spaniei, care au loc anul acesta. O atenţie specială a fost acordată alegerilor europene din 2024 şi cum partidele politice europene încep să se poziționeze.

 

Desigur, am proiectat aceste subiecte la nivelul României, încercând să explicăm cetățeanului impactul acestor evenimente.

 

Celor interesați de aceste puncte de vedere, le recomand înregistrarea emisunii, vizibilă aici.

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

 

 

 

Dan LUCA – editorial în Fãclia de Cluj: “Integritate clujeană în an preelectoral˝

Revin astãzi în Fãclia de Cluj cu primul editorial al anului 2023. Sper sã conectez şi anul acesta comunitatea cu idei interesante scrise de la Bruxelles.

 

---

Marca Cluj este de notorietate, depășind cu mult frontierele țării noastre. Este un Cluj care a fost clădit pe valori de necontestat și care a beneficiat de o vitalitate culturală surprinzătoare pentru partea Centrală a Europei. Universitatea ˝Babeș-Bolyai˝ este fără doar și poate centrul acestei poziționări de avangardă a spiritualității. Universitatea Tehnică însă, prin viziunea sa, este baza transformării orașului într-un veritabil hub IT. Centrul medical clujean își are rădăcinile și evoluția în Universitatea de Medicină și Farmacie “Iuliu Hațieganu”, iar Academia Națională de Muzică “Gheorghe Dima˝ aduce comunitatea la nivelul exigențelor mondiale.

 

Cluj-Napoca s-a dezvoltat cu demnitate și în ultimii ani, confirmând statutul de capitală a Transilvaniei și leagăn al dezvoltărilor personale pentru mulți români. Lumea iubește Clujul și vine la Cluj. Clujul a devenit pentru tinerii României acel El Dorado al secolului 21, în care ne putem simți bine, avea o viață normală, la standardele internaționale.

 

Integritatea clujenilor și a celor care își aduc contribuția la memoria colectivă a orașului dau consistenţă și proiectează o metropolă cu potențial. La ceas de început de an, vedem în orașul nostru drag un portdrapel al europenismului din România, al unei dezvoltari în care fiecare cetățean beneficieazã de acestã prosperitate. Responsabilizarea urbei trebuie să depãşeascã frontierele orașului, nu putem concepe un Cluj inteligent fără autostradã sau o cale ferată care ne leagă de București în doar cinci ore.

 

Orașul trebuie dezvoltat și mai mult la nivelul cartierelor, prezentând ofertele la nivelul acestor comunități. Educația la nivel de liceu și ofertele de a face sport în mod organizat la Cluj trebuie structurate pornind de la un sistem de proximitate, pentru a descongestiona centrul.

 

Gândim orașul ca un ecosistem în care ne depasãm mai puțin pentru a avea mai mult. Desigur, există minți luminate pentru a asigura aceste dezvoltări și de abia așteptăm anul 2023, an preelectoral, pentru a vedea viziunea celor care doresc să ne conducă destinele.

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

Handbal masculin: de ce Belgia este la Campionatul Mondial și România nu ?

În câteva zile începe un nou Campionat Mondial de handbal masculin și o analiză personală e pertinentă. Trăiesc în două sisteme, cel românesc și cel belgian, iar handbalul a fost un pilon al existenței mele, ajutându-mă enorm să-mi structurez activitățile.

 

Vreo 15 ani, până în 1995, am jucat handbal în România, ajungând să împart vestiarul cu marile glorii ale Universității Cluj din anii ’90. De vreo 10 ani, desigur la un alt nivel, sunt implicat în clubul belgian GBSK. Am ajuns chiar antrenorul echipei în 2015, o experiență fantastică din punct de vedere sportiv, dar și cultural.

 

Handbalul din Belgia, și mă refer aici doar la cel masculin, a urcat constant, ajungând acum – în premieră – să fie prezent la Campionatul Mondial care debutează pe 11 ianuarie 2023 în Polonia și Suedia. Cum a reușit să ajungă aici, pe un loc pe care România nu l-a mai atins de mut timp ?  Handbalul este considerat în Belgia un ˝sport mic˝, în umbra fotbalui, a baschetului și a ciclismului. Astfel, aproape că nu există jucători de handbal care să își asigure venitul din handbal.

 

Poziționarea geografică, invecinându-se cu Franța, Germania și Olanda, a inspirat însă Belgia la o strategie pe două paliere. Este vorba de cel al juniorilor și cel al performanței. La nivel de copii e o abordare foarte eficientă, surprinzătoare pentru o țară fără tradiție în acest sport. Aproape la nivelul fiecărei comune din Belgia, există o salã de sport și un club de handbal. De la 4 ani, copiii pot să fie integrați în deprinderea jocului de handbal, iar de la vârsta de 8 ani se organizează campionat la fiecare nivel de vârstă. Idee este de a juca meciuri la fiecare sfârșit de săptămânã, doar așa prindem dragostea de handbal și venim la atrenamentele din timpul săptămânii. Nu sunt însă competiții în care e important să câștigăm campionatul, să marcăm zeci de goluri și să promovăm jucătorii. Există un singur scop, să învățăm să jucăm handbal împreună. Pentru toate aceste cluburi nu există subvenții de la Stat, fiecare club percepând cotizații, iar părinții sunt rugați să aducă copiii cu mașină la meciuri.

 

Dacă trecem la sportul de performanță, există o Superligã a Belgiei și Olandei, formată din 12 echipe din cele două țări. Astfel cele două federații au strategii comune și proiecte de dezvoltare concrete. Antrenorul echipei naționale belgiene este un francez, care aduce experiența unei țări cu tradiție. De altfel, jucătorii din echipa națională a Belgiei care au un salarii de handbalisti joacă în prima ligã franceză. Dar nu sunt mulți, diferența între handbalul din Franța și Belgia fiind încă uriașă.

 

Ce își doresc belgienii de la primul lor Campionat Mondial ? În primul rând să joace un handbal bun, desigur fără șanse în a învinge Danemarca, dar sperã la victorii în meciurile cu Tunisia și Bahrain. Ceea ce doresc este însă cu adevãrat este o popularizare mai bună a handbalului în Belgia pentru a deveni o ofertã pentru tinerii care vor să facă sport.

 

Dan LUCA / Bruxelles