Despre optimizarea activității României în UE, în articolul meu, semnat astăzi în Ziarul Financiar.
Din când în când e bine să reevaluăm strategic anumite
abordări. Relaționarea României cu Uniunea Europeană a fost un subiect
evolutiv, iar acum ne bucurăm de statutul de membru al acestei uniuni politice
și economice de 27 de țări europene.
Optimizarea relaționării cu UE a fost o temã pe agenda
țării încă înainte de aderarea din 1 ianuarie 2007. Ne amintim că la începutul
anilor 2000, în plin proces de negociere, exista în Guvern un Ministru de
Externe, un Ministru al Integrării Europene, dar și un Ministru Delegat,
Negociator Șef al României cu Uniunea Europeană.
Nu este necesar să intrăm în istoria ultimelor 20 de
ani și să răscolim amintiri despre Departamentul de Afaceri Europene,
despre Secretari de Stat pe Afaceri Europene, despre combinarea unui Minister
al Afacerilor Europene cu cel al Fondurilor Europene. Important este să avem o
analiză realistă și să înțelegem cum putem să fim mai eficienți în această
structurã multiculturală a UE. Avem responsabilitatea, și nu mă refer doar la
politicieni, de a continua dezvoltarea economică a țării pentru a crește
permanent calitatea vieții românilor.
Normalitatea, structurarea și predictibilitatea sunt
necesare în abordare. E nevoie să ieșim din polarizarea extremă de genul
˝UE este totul˝ sau ˝să ne mai lase în pace UE˝. Uniunea Europeană nu este
totul, dar este importantă pentru români. Dacă suntem pragmatici și vorbim despre
fondurile europene, e bine de explicat că bugetul comunitar este aproximativ 1%
din bugetele țărilor membre. Da, acești bani sunt importanți și trebuie bine absorbiti,
dar fondurile naționale sunt mult mai mari. Europa, prin mecanismele financiare
implementate, îți dã o direcție de dezvoltare, pune în comun resursele pentru
anumite proiecte strategice, este cofinanțarea pe anumite domenii. Se poate ca
în viitor să avem un buget UE în adevãratul sens al cuvântului, dar mai este
până atunci.
Politicile europene sunt însă mult mai importante și de
aceea e bine să nu le amestecăm cu fondurile europene. Anumite statistici
arată, desigur greu de dovedit, că peste 50% din cadrul legislativ românesc
este provenit de la Bruxelles. E evident că sistemul competențelor
legislative, stabilite prin tratatul european, crează un ecosistem evolutiv,
care e bine să fie înțeles în detaliu.
Așa cum știm, România este o republică semi-prezidențială
cu un șef de guvern (primul ministru) și un șef de stat (președintele).
Funcțiile executive sunt deținute atât de guvern, cât și de
președinte. Relaționare cu structura europeană intră atât în prerogativele
președintelui, cât și în cele ale premierului. Îmi amintesc că doar după vreo 5
ani de la aderarea România la UE Curtea Constituţionalã a stabilit cine
participã din partea României la Consiliul European, dar asta e iar o poveste
mai veche.
Acest mozaic euro-românesc dã multe posibilități
pentru țara noastră de a identifica cea mai bună soluţie. Avem un context
prilejuit de crizele mondiale, care pune Uniunea Europeană la grea
încercare. În același timp, România are obiectivele strategice precum
aderarea la spațiul Schengen, adoptarea monedei unice europene și sprijinirea
aderării Republicii Moldova la UE. Dosarul european devine foarte
important, iar apariția unui Ministru al Afacerilor Europene pare soluția cea
mai bună în acest context. Desigur rolul ministrului este de a facilita și mai
bine relaționarea dintre premier, Ministrul de Externe și Administraţia Prezidențială,
pentru a avea o abordare sistematică și proactivă a statutului de membru UE.
Dan Luca / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu