Despre abordări și percepții în editorialul meu de astăzi din Făclia de Cluj.
-
Deși suntem de peste 16 ani în Uniunea Europeană, avem încă reflexe care ne
poziționează în afara acestui sistem. Asta cel puțin la nivel mental.
Un exemplu concret îmi vine în minte. Recent s-au perindat pe la Cluj cohorte
de eurodeputaţi care ne puneau mâna pe creștetul capului cu mesaje ciudate, puțin
înțelese de cãtre cetățeni.
Nu zic că nu este bună interacția dintre liderii locali clujeni și aleșii din
Parlamentul European, în fond legislativul european are prerogative clare care
țin și de folosirea corectă a banului public. E vorba însă de multă percepție
și stereotipuri. Haideți să explicăm nuanţele, foarte importante într-un
oraș în care universitarii sunt o treime din populație.
Ce înseamnă Europa și America ne ajută? În primul rând sunt două subiecte total
diferite. În mentalul colectiv Europa este Uniunea Europeană, iar România este
parte a acestei structuri din 2007. Aceasta implică că Europa suntem noi...
Atunci mesajul e clar. Dacă Europa ne ajută, însemnã că noi ne ajutăm pe noi,
de fapt. Deci și fondurile europene sunt ceea ce am pus împreună NOI (nu ION!) cu
colegii din alte 26 de state și apoi le împărțim între noi.
A zice că Europa (în sfârșit!) e aici să ajute implică o subordonare, un pic de
surpriză plăcută, dar și obedienţă. Când vorbim de egalitate la nivel de UE, nu
e doar la nivel de salarii și infrasfructurã, este și de relaționare. Am căutat
să văd, de exemplu, dacă eurodeputaţii au fost recent să "ajute" și
Olanda. Credeți-mă, astfel de vizite nu se organizează. Am găsit însă în
arhive, cum acum vreo 20 de ani eurodeputaţii de atunci vizitau România
aproximativ cu același mesaj. Desigur atunci erau fondurile de pre-aderare,
acum fonduri europene.
O poziție interesantă, diferită de cea europeană, este cooperarea cu America,
adică cu Statele Unite ale Americii. Aici, desigur, vizitele aleşilor americani
sunt pe alte coordonate. Totuși, să nu uităm, suntem într-o structurã comună cu
americanii, în NATO. Ceea ce este interesant că aici, în structura
transatalanticã, nu mai este nici o divizare mentală între vechii membri și cei
noi. Deci se poate...
Concluzionez acest material cu exemplele de pe agenda publică. Aderarea Românie
la spaţiul Schengen o discutăm în intern, iar ridicarea vizelor românilor
pentru SUA o negocien din afară, așa cum am discutat aderarea la UE. Diferenţa
e fundamentală, dar asta fără doar și poate ne-am dat deja seama.
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu