Cel mai greu și emoționant editorial din viață mea îl public astăzi în Făclia.
---
Îmi este greu să aștern fraze coerente la doar
câteva zile după înmormântarea tatălui meu. Venind din zona Sibiului la 26 de
ani a fost un clujean aparte până la frumoasa vârstă de 85 de ani.
S-a atașat de clubul medical, fiind partea a stafului tehnic al Institutului de
Medicină și Farmacie. A fost o fire veselă și un comunicator fantastic, fără
tabuuri sau prejudecăți, fiind prieten atât cu rectorul universității, dar și
cu simplul laborant. A încercat să ajute pe cine îl solicita și asta ne vom aminti despre el
până când vom exista.
În anii '80 m-a susținut să practic un sport, iar dacă încep ceva să nu mă dau usor
bătut. M-a ajutat și a fost alături de mine la antrenamente, meciuri și
deplasări.
Când am lansat la Cluj conceptul de student european și organizam conferințe
internaționale de impact, a fost primul care m-a ajutat ca tată, dar și ca prieten.
Nu îi era lui prea clar ce însemna Asociația Studenților Europeni, dar credea
în pasiunea mea. M-a încurajat să vorbesc limbi străine și să descopăr alte
lumi. A fost un părinte fantastic, iar acum îi mulțumesc pentru tot.
Am călătorit
împreună în toată țara,
la mare și la munte, la Băile Felix sau la București, la Fieni și la Murighiol.
Iar după ce mi-am început activitatea la Bruxelles am reușit să ne organizăm și
să descoperim Amsterdamul, Roma sau Barcelona.
Dar lui i-a plăcut să petreacă verile în casa părintească din Ocna Sibiului.
Mi-a arătat frumusețile ciurdei de vaci și a stânei cu oi. M-a făcut să
apreciez laptele de oaie și cașul dulce. Ne-am petrecut mult timp la băile
sărate din Ocna, unde am povestit mult și am făcut planuri de viață, am mâncat
împreună o ciorbă de burtă și am băut o bere la halbă.
Tatăl meu a avut mulți prieteni și cu siguranță i se va simți lipsa. Mamea mea,
sora mea și toată familia ne vom aminti de el, Ion al nostru, un om adevărat,
un profesor de viață.
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu