Editorialul meu de astăzi din Făclia este un mesaj direct adresat tinerilor cu 4 luni înainte de alegerile europene.
---
Dragă tinere,
ai aflat
probabil că în luna iunie sunt alegeri europene.
Răspunzi că asta este şi nu e relevant pentru tine subiectul. Chiar alegerile
din ţara ta le priveşti cu neîncredere, ce să mai vorbim de cele europene,
departe de nevoile tale cotidiene.
Şi dacă tot vorbim de Europa
sau Uniunea Europeană ce e de înţeles din asta, zici tu? S-a rezolvat acum vreo
60 de ani cu pacea pe continent, aşa ai învăţat din cărţile de istorie, iar
acum ceva birocraţi la Bruxelles impun legi şi reguli ţărilor membre pentru
anumite chestiuni tehnice care chiar că nu te interesează.
Dar să nu fim în totalitate
negativi, ai auzit că anumite decizii de la Bruxelles au făcut ca preţul
convorbirilor telefonice internaţionale să scadă mult, şi bine că s-a întâmplat
aşa. Ai mai auzit iar de ceva burse europene, Erasmus parcã le zicea, prin care
unii prieteni de-ai tăi studiază în alte ţări europene. Că şi-au făcut prieteni
pe afară, asta e bine, că poate acum reuşesc să găsească un job, e iar bine
pentru ei. Dar parcă erau burse doar pentru studenţi, deci iar nu vezi ce să
faci tu cu chestia asta.
Nu vrei nimic special de la
viaţă, dar parcă prea e complicat totul. E globalizare şi astea sunt
consecinţele. E tehnologia care ne impinge să fim mai pragmatici, poate prea
pragmatici, cu noi şi în relaţiile interumane. Şi nu ţi se pare că UE rezolvă
ceva. Nu îţi dă nimeni stagii remunerate să te formezi, nu vrea nimeni să te
angajeze că e tot felul de criză. Încerci ceva afacere cu doi prieteni, dar
parcă nu există bănci dispuse să îţi împrumute bani de un start-up. Şi te
gândeşti să pleci în Statele Unite ale Americii că acolo ai auzit că se pot
face mult mai multe chestii interesante. Idei sunt, dar cine să ţi le asculte.
Îţi place totuşi în Europa şi
parcă te simţi acasă aici, deci la bază nu e rea ideea cu Uniunea Europeană.
Şi, dacă e să fi puţin filosof, încerci să vezi de ce nu te captează cu
adevărat proiectul european. E complex şi fără cap şi coadă, deci cu siguranţă
trebuie schimbat ceva.
Te simţi frustrat, pari mic şi
neputincios, nimic nu poţi să schimbi. Un sistem în care tu, unul dintre cele 450
milioane de europeni, eşti pierdut fără speranţă. Iar pentru a nu cădea psihic,
te izolezi în colţul tău refuzând interacţiunea cu mesaje la care nu le vezi
utilitatea.
Şi nu eşti singurul tânăr sau
tânără din Europa care gândeşte la fel!
Activiştii partidelor se vor învolbura
din nou, ca de fiecare dată într-o confruntare electorală. Aceleaşi feţe, cu
ceva nume noi poate, dacã ai noroc. Dar prea puţini de fapt cu un mesaj nou.
Promisiuni, vorbe, chestii minore pe care nici ei nu le cred. Politicã, asta e.
Dar nu vezi şi nu auzi ceva
concret. Nu găseşti răspunsuri la întrebările tale. Te întrebi, încotro se
îndreptã acest colos european? Nu înţelege nimeni că birocratizând proiectul uitãm
chiar scopul în sine! Ți se pare cã nimeni nu vorbeşte cu oamenii simpli, să
audã ce vor ei de fapt de la Europa.
Ridici vocea. “Trezirea,
oameni buni! Vă rog coboraţi din elicopterele cunoaşterii până nu e târziu.
Aveţi în mână un proiect cu potenţial fantastic şi vă bateţi joc de el”. Chiar
crezi că se poate face ceva concret pentru tine, ca tânăr, mai mult decât trimiterea
ta la un site web cu propagandă. Crezi cu adevărat că poti sã fi ajutat să ai
un job şi să te integrezi plăcut în mediul în care trăieşti.
Le spui sã nu mai dea vina
unii pe alţii. “Că nu e de competenţa Uniunii, că ţările membre decid, că acum
nu ştiu ce partid e la putere în nu ştiu ce ţară, că priorităţile sunt altele”.
Nu mai vrei scuze. Vrei lideri, nu propagandişti transformaţi în politicieni.
Da, le simţi frica de
populiştii care vin cu mesaje anti-sistem şi care e posibil să le ia locul.
“Dar cine, doamnelor şi domnilor, le-a dat acestor populişti ocazia să se
ridice?”, îi întrebi.
Crezi cã Uniunea e scuturată
din temelii, iar ei îşi pun ochelari de cal. Cã nu au curajul să se înhame la
noul proiect european real. Nu vezi adevaraţii lideri naţionali şi europeni să
iasă public, să se expună, să abordeze şi subiectele delicate, grele, ce vin
din realitatea pe care o trăim cu toţii.
Şi atunci ei iţi cer votul în
iunie – şi strigi: “Faceţi-mã sã simt că votul meu contează!. Acum şi peste 5
ani! Întotdeauna...”
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu