luni, 19 august 2024

Dan LUCA – editorial în Făclia: “Menirea universitară”


Despre rolul strategic al educației în editorialul semnat astăzi în Făclia.

 

----

 

Suntem prea obişnuiţi să vedem în universităţi doar centre de învăţământ superior. Îmi amintesc cu mare plăcere o cercetare pe care am desfăşurat-o cu o echipă europeană prin care analizam activitatea universităţilor din România pe patru paliere: educaţie, training, cercetare şi consultanţă. Observam atunci că unele universităţi din România s-au adaptat treptat la astfel de activităţi, iar situaţia lor financiară este de invidiat acum, arătând că şi la noi “se poate“. Remarcabil era ceea ce spunea referitor la acest subiect Radu Munteanu, fostul Rector al Universităţii Tehnice din Cluj: “Universităţile sunt cel mai mare angajator din judeţul Cluj”.


Să încercăm să schiţăm ce găzduieşte Bruxelles-ul european din punct de vedere universitar. Unele universităţi europene au înţeles de mulţi ani cum funcţionează sistemul şi şi-au implantat “reprezentanţe“ în capitala Europei. Acum câţiva ani Directorul Departamentului Relaţii Internaţionale de la Universitatea din Madrid îmi prezenta de ce această instituţie are 10 persoane în permanenţă în Bruxelles: “UE finanţează anual programe de cercetare de milioane de euro pentru universitatea noastră. E normal să avem oameni care să gestioneze această relaţie.”


Având în vedere puţinele competenţe pe care le are UE în politicile educaţionale, majoritatea universităţilor îşi axează activitatea din Bruxelles pe programele de cercetare şi pe lobby pentru a avea venituri comunitare. Această prioritate este confirmată şi de Asociaţia Universităţilor Europene, care reprezintă în Bruxelles interesele a aproximativ 800 de universităţi, printre care şi zeci de entităţi româneşti.


Universitatea din Madrid, cea mai mare dintre universităţile din UE ca număr de studenţi, nu este singura cu o prezenţă fízică în Bruxelles: Universitatea din Helsinki are ca suport Reprezentanţa Helsinki la UE, Universitatea din Lubliana se bazează pe Asociația Slovenă de Afaceri și Cercetare, iar Universitatea din Parma pe Reprezentanţa Regiunii Emilia-Romagna la Bruxelles. Nu există nicio universitate din România care să aibă o reprezentanţă permanentă la Bruxelles.


Este de remarcat cum, la Bruxelles, universităţile cooperează bine cu reprezentanţele instituţiilor locale sau regionale, dar nu reuşesc însă o apropiere de structurile “camerelor de comerţ şi industrie locale”.

 

Ce urmează din punct de vedere al relaționării universităților cu lumea capitalei europene? Există un potențial fantastic în a avea un ax de dezvoltare în care cercetările practice să fie comunicate mai putenic către decidenții europeni. Există centre de gândire, thank tank-uri în jargonul european, care își bazează activitatea pe relaționarea cu academicul. Dacă s-ar suprapune în această ecuație și expertiza anumitor institute de cercetare, vom avea o combinație plină de conținut și impact.

 

Academicul are importanţa sa societală, iar Uniunea Europeană are nevoie de studii practice, conectate mai bine la realitatea de zi cu zi a Europei. Este un mesaj deschis al ˝cetății˝ către oamenii de știință în a se deschide și ieși din ermeticul academic pentru a contribui efectiv la o societate europeană mai bună și mai prosperă.

 

Dan LUCA / Bruxelles

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu