Despre rolul strategic al educației în editorialul semnat astăzi în Făclia.
----
Suntem prea obişnuiţi să vedem
în universităţi doar centre de învăţământ superior. Îmi amintesc cu mare
plăcere o cercetare pe care am desfăşurat-o cu o echipă europeană prin care
analizam activitatea universităţilor din România pe patru paliere: educaţie,
training, cercetare şi consultanţă. Observam atunci că unele universităţi din
România s-au adaptat treptat la astfel de activităţi, iar situaţia lor
financiară este de invidiat acum, arătând că şi la noi “se poate“. Remarcabil
era ceea ce spunea referitor la acest subiect Radu Munteanu, fostul Rector
al Universităţii Tehnice din Cluj: “Universităţile sunt cel mai mare angajator
din judeţul Cluj”.
Să încercăm să schiţăm ce găzduieşte Bruxelles-ul european din punct de vedere
universitar. Unele universităţi europene au înţeles de mulţi ani cum
funcţionează sistemul şi şi-au implantat “reprezentanţe“ în capitala Europei.
Acum câţiva ani Directorul Departamentului Relaţii Internaţionale de la
Universitatea din Madrid îmi prezenta de ce această instituţie are 10 persoane
în permanenţă în Bruxelles: “UE finanţează anual programe de cercetare de
milioane de euro pentru universitatea noastră. E normal să avem oameni care să
gestioneze această relaţie.”
Având în vedere puţinele competenţe pe care le are UE în politicile
educaţionale, majoritatea universităţilor îşi axează activitatea din Bruxelles
pe programele de cercetare şi pe lobby pentru a avea venituri comunitare.
Această prioritate este confirmată şi de Asociaţia Universităţilor
Europene, care reprezintă în Bruxelles interesele a aproximativ 800 de
universităţi, printre care şi zeci de entităţi româneşti.
Universitatea din Madrid, cea mai mare dintre universităţile din UE ca număr de
studenţi, nu este singura cu o prezenţă fízică în Bruxelles: Universitatea din
Helsinki are ca suport Reprezentanţa Helsinki la UE, Universitatea din
Lubliana se bazează pe Asociația Slovenă de Afaceri și Cercetare, iar
Universitatea din Parma pe Reprezentanţa Regiunii Emilia-Romagna la
Bruxelles. Nu există nicio universitate din România care să aibă o
reprezentanţă permanentă la Bruxelles.
Este de remarcat cum, la Bruxelles, universităţile cooperează bine cu
reprezentanţele instituţiilor locale sau regionale, dar nu reuşesc însă o
apropiere de structurile “camerelor de comerţ şi industrie locale”.
Ce urmează din punct de vedere
al relaționării universităților cu lumea capitalei europene? Există un
potențial fantastic în a avea un ax de dezvoltare în care cercetările practice
să fie comunicate mai putenic către decidenții europeni. Există centre de
gândire, thank tank-uri în jargonul european, care își bazează activitatea pe
relaționarea cu academicul. Dacă s-ar suprapune în această ecuație și expertiza
anumitor institute de cercetare, vom avea o combinație plină de conținut și
impact.
Academicul are importanţa sa societală, iar Uniunea Europeană are nevoie de
studii practice, conectate mai bine la realitatea de zi cu zi a Europei. Este
un mesaj deschis al ˝cetății˝ către oamenii de știință în a se deschide și ieși
din ermeticul academic pentru a contribui efectiv la o societate europeană mai
bună și mai prosperă.
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu