Contribuție la un articol publicat de către Ziarul Financiar: “Arhitecții Propriei Prosperități: România în Nouă Guvernanță Economică a UE”

Împreună cu Alexandru Petrescu, președintele Autorității de Supraveghere Financiară, am publicat astăzi în Ziarul Financiar un articol despre rolul României în noua guvernanță economică a Uniunii Europene.

 

----

În următorii ani, Uniunea Europeană va lansa instrumente ambițioase de susținere economică: Fondul de Competitivitate, noi programe de reindustrializare, mecanisme de finanțare la scară fără precedent. România poate să transforme această oportunitate într-un salt calitativ real.

 

Privind retrospectiv, parcursul României de la momentul aderării în 2007 ilustrează atât puterea de transformare a modelului european, cât și limitele implementării acestuia. PIB-ul României a crescut de la 60 miliarde euro în 2004 la aproximativ 350 miliarde euro în 2024, transformând țara în a doua economie ca mărime din grupul statelor est-europene, după Polonia care a atins 850 miliarde euro.

 

În acest peisaj al evoluției, un rol crucial îl joacă noile programe strategice europene, care funcționează ca un semnal de forță pentru piețele globale. Printre acestea, Programul SAFE se profilează ca un pilon esențial pentru apărare, securitate și modernizarea infrastructurii rutiere, în timp ce Planul European pentru Locuințe Accesibile vizează direct creșterea calității vieții și echitatea socială. Însă, piesa centrală a acestui nou val de modernizare, miza care poate defini deceniul actual, este Fondul European de Competitivitate. Acesta nu este doar un instrument financiar, ci o veritabilă strategie de supraviețuire și succes într-o lume dominată de competiția tehnologică dintre marile puteri economice.

Importanța Fondului de Competitivitate Europeană pentru România nu poate fi subestimată. Acesta reprezintă esența efortului comun de a revitaliza industria, de a stimula inovarea și de a facilita o tranziție tehnologică lină, dar profundă. Discuțiile la nivelul Uniunii Europene privind designul și implementarea acestui fond sunt nu doar binevenite, ci absolut necesare, iar România trebuie să joace un rol de protagonist în această arhitectură. Fondul de Competitivitate este, în egală măsură, și al României. Nu suntem doar beneficiari ai unor directive stabilite la Bruxelles, ci suntem co-autori ai unei viziuni care trebuie să răspundă nevoilor noastre specifice de reindustrializare și digitalizare.

 

Implicarea României în faza de proiectare a acestui fond trebuie să fie constantă și orientată spre rezultate concrete. Avem responsabilitatea de a susține o abordare coerentă, centrată pe investiții bine definite și pe proiecte cu valoare adăugată ridicată. O participare activă presupune asigurarea unor reguli de implementare suficient de flexibile și adaptate realităților din teren, astfel încât companiile românești — de la marii actori industriali până la start-up-urile inovatoare — să poată accesa eficient resursele necesare pentru a deveni competitive pe piața unică. Pe termen lung, consolidarea economiei Uniunii Europene depinde de implicarea României ca partener activ și vocal, capabil să contribuie substanțial la valoarea adăugată a acestui mecanism.

Piața rămâne, în ultimă instanță, indicatorul real al succesului nostru. Costul capitalului și fluxul de investiții străine directe sunt barometrele care ne arată dacă direcția aleasă este cea corectă. O Românie performantă înseamnă o Românie care nu se teme de competiția de pe piața europeană, ci o folosește pentru a-și rafina procesele industriale și pentru a-și educa forța de muncă. În acest sens, integrarea europeană profundă este singura cale către prosperitate pe termen lung. Acest proces presupune și asumarea aderării la Zona Euro ca obiectiv strategic major, un proiect de țară care va aduce o stabilitate suplimentară economiei și va elimina riscurile valutare care pot frâna investițiile de anvergură.

Creșterea economică a României nu poate exista în izolare; ea este organic legată de sănătatea economică a unei Uniuni Europene puternice. Din acest motiv, prezența noastră în forurile de decizie trebuie să fie una de influență, nu doar de prezență formală. Trebuie să demonstrăm că suntem capabili să gestionăm proiecte complexe și că viziunea noastră economică este aliniată cu marile obiective de sustenabilitate și reziliență ale blocului comunitar. Totodată, această creștere trebuie să fie una echitabilă.

 

Dezvoltarea capacității de absorbție a fondurilor europene, precum și a celor de coeziune, în condițiile în care domeniile finanțate vizează sectoare cu importanță strategică – infrastructură, educație, cercetare, digitalizare, este determinantă pentru a putea construi o competitivitate structurală pe termen lung.

 

Mesajul-cheie pentru anii ce vor urma este unul de urgență și responsabilitate. Stabilitatea economică a României este direct legată de gradul nostru de integrare europeană, dar integrarea formală nu este suficientă, trebuie să fie însoțită de o capacitate de implementare consolidată.

 

România poate, fără îndoială, învăța din modelele de succes regionale și poate transforma Fondul de Competitivitate și următorii ani de fonduri europene într-un adevărat salt calitativ.

 

O Românie puternică economic se construiește prin reforme administrative concrete, prin investiții susținute în infrastructură și prin îmbunătățirea fundamentală a capacității de absorbție a fondurilor europene. Ancorarea fermă într-o Uniune Europeană solidă este necesară, iar pentru succesul acestui demers calitatea implementării la nivel național este determinantă.

 

Alexandru Petrescu este președintele Autorității de Supraveghere Financiară.

Dan Luca activează de 25 de ani în capitala Europei, fiind specializat în afaceri europene și comunicare strategică.

 

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – editorial în Fãclia: “Poftă de euro”

"România nu este pregătită pentru euro” a devenit o scuză convenabilă. Poate că este adevărat. Dar un lucru e sigur: nu te pregătești stând pe loc. Despre acest subiect, în editorialul semnat astãzi în Fãclia.

----

Să fim sinceri: faptul că bulgarii au euro în buzunare nu ne-a mai scos din sărite. Poate pentru că nu mai e o surpriză. Sau poate pentru că ne-am obișnuit cu ideea că „ne-au luat-o înainte”. De data asta, n-am mai făcut nici glume amare, nici analize nervoase. Am ridicat din umeri și ne-am văzut de leul nostru, care rezistă eroic.

România și euro au o relație complicată. Ne-am angajat oficial, cu semnătură și ștampilă, încă din 2007, că vom adopta moneda comună europeană. Nu „dacă”, nu „poate”, ci „când”. Doar că acel „când” a devenit elastic. Se întinde de la un guvern la altul, de la o strategie la alta, de la o scuză la următoarea.

Între timp, Croația – intrată în UE abia în 2013 – a trecut la euro fără prea mult dramatism. Bulgarii au făcut pasul acum. Noi încă discutăm dacă „e momentul potrivit”.
Sigur, euro nu e o baghetă magică. Nu face autostrăzi peste noapte, nu rezolvă deficitul bugetar și nu scade prețurile la raft doar pentru că schimbăm simbolul de pe bancnote. Dar nici bau-bau nu este. De fapt, moneda comună europeană este, înainte de toate, un instrument politic extrem de puternic, chiar dacă ne place să o ambalăm în argumente strict economice.

Uniunea Europeană nu este doar un club de comerț, ci o construcție politică. Iar zona euro este cercul interior al acestui club. Acolo unde se iau deciziile grele, unde se gestionează crizele și unde se conturează direcțiile viitoare. Să rămâi în afara zonei euro înseamnă, practic, să accepți că vei fi mai degrabă spectator decât jucător titular. Poți comenta de pe margine, dar mingea se joacă fără tine.

Economic vorbind, beneficiile sunt clare și nu mai sunt o teorie de manual. Piața unică a adus deja câștiguri semnificative tuturor statelor membre. Zona euro merge mai departe: elimină riscul valutar, reduce costurile pentru firme, încurajează investițiile și oferă acces la finanțare mai ieftină. În vremuri liniștite, aceste avantaje se văd în cifre. În vremuri de criză, se simt în viața de zi cu zi.

Crizele din ultimii ani ne-au arătat un lucru simplu: statele din zona euro au avut plase de siguranță mai solide. Politica monetară comună, coordonarea la nivel european și instituțiile din cadrul Eurosistemului au reușit, cu toate imperfecțiunile lor, să evite prăbușiri dramatice ale nivelului de trai. Nu a fost perfect, dar a fost incomparabil mai bine decât „fiecare pentru el”.

De fiecare dată când vine vorba despre euro, apare același refren: „România nu este pregătită”. Probabil adevărat. Dar adevărul incomod este că nu te pregătești stând pe loc. Convergența nu este un cadou, ci un proces care obligă la disciplină: finanțe publice mai ordonate, politici coerente, mai puține improvizații. Exact lucrurile pe care oricum ar trebui să le facem, cu sau fără euro.

Să păstrăm leul nu este un act de patriotism economic, ci mai degrabă o formă de confort. Ne place ideea că „avem control”, chiar dacă acel control este adesea limitat și vulnerabil la șocuri externe. În realitate, multe decizii care ne influențează economia se iau deja în afara granițelor noastre. Diferența este că, în zona euro, am avea și un cuvânt de spus.

Privită onest, aderarea la zona euro nu este un moft și nici o ambiție de imagine. Este un proiect de țară. Unul care cere voință politică, un calendar realist și mai puține promisiuni aruncate în viitorul vag. Nu „după următoarele alegeri”, nu „când va fi contextul ideal”, ci atunci când decidem că vrem să fim parte din nucleul dur al Europei, nu din anticameră.

Euro nu ne va rezolva toate problemele. Dar ne va forța să le abordăm mai serios. Iar, uneori, acesta este exact impulsul de care avem nevoie.

 

Dan LUCA / Bruxelles