marți, 10 noiembrie 2026

Dan LUCA – contribuţie la un articol publicat de cãtre Ziarul Financiar: “Apărarea Europei, o oportunitate economică pentru România”


Alături de ministrul Apărării Naționale, Radu Oprea, am publicat astăzi, în Ziarul Financiar, un articol dedicat dezvoltării economice a României în contextul consolidării capacităților de apărare ale Uniunii Europene.

 

----

La douăzeci de ani de la aderarea la Uniunea Europeană, România are șansa de a-și consolida poziția într-un domeniu care va conta tot mai mult în anii următori: apărarea europeană. Nu este vorba doar despre securitate și angajamente militare. Este vorba și despre investiții, industrie, tehnologie, locuri de muncă și competitivitate economică.

 

Europa își regândește astăzi prioritățile de securitate. Războiul Rusiei împotriva Ucrainei și schimbările din mediul internațional au arătat că Uniunea Europeană trebuie să fie mai bine pregătită să își apere interesele și cetățenii. Pentru aceasta, are nevoie de capacități militare mai puternice, dar și de o industrie de apărare capabilă să răspundă rapid cererii, să inoveze și să producă la scară europeană.

 

Această schimbare de perspectivă deschide o oportunitate importantă pentru România. Întrebarea nu este doar cum participăm la efortul european de apărare, ci și cum transformăm acest efort într-un avantaj pentru economia națională.

 

România pornește de la câteva atuuri importante. Poziția la granița estică a Uniunii, apartenența la flancul estic al NATO și importanța strategică a Mării Negre îi conferă un rol relevant în arhitectura de securitate europeană. Dar relevanța geopolitică trebuie dublată de capacitate economică și industrială. Altfel, riscăm să rămânem doar un beneficiar al investițiilor și deciziilor luate în alte state europene.

 

Miza este să devenim și un participant activ la aceste proiecte.

 

Politica de apărare are efecte mult dincolo de sectorul militar. Investițiile în mobilitate militară înseamnă drumuri, căi ferate, poduri și infrastructură logistică modernizate. Consolidarea securității energetice înseamnă noi interconectări și surse de aprovizionare mai diversificate. Iar dezvoltarea tehnologiilor cu utilizare duală, de la inteligență artificială și comunicații securizate până la robotică și sisteme autonome, poate crea piețe noi pentru companiile europene și românești.

 

Cu alte cuvinte, investițiile în apărare pot deveni investiții în dezvoltare.

 

Pentru România, acest lucru presupune însă o schimbare de abordare. Nu este suficient să alocăm mai multe resurse pentru achiziții de echipamente. Trebuie să ne asigurăm că o parte cât mai consistentă din valoarea acestor investiții se întoarce în economie, prin producție locală, parteneriate industriale, transfer de tehnologie și cercetare.

 

Avem deja instrumente importante pentru a face această schimbare. Strategia Națională pentru Industria de Apărare 2024–2030 și legea privind cooperarea tehnologică și industrială creează cadrul prin care achizițiile de echipamente militare pot deveni un motor de dezvoltare pentru industria românească. Ideea este simplă: atunci când România investește în apărare, beneficiile nu trebuie să se limiteze la echipamentele livrate. Aceste investiții trebuie să genereze și producție în țară, transfer de tehnologie, capacități industriale noi și locuri de muncă. Cu alte cuvinte, fiecare achiziție importantă trebuie privită și prin prisma valorii economice pe care o poate crea în România.

 

Avem nevoie de o industrie de apărare modernă, capabilă să lucreze împreună cu marile companii europene și să participe la proiecte comune. Companiile românești, inclusiv întreprinderile mici și mijlocii, trebuie să poată intra în lanțurile europene de furnizori. Pentru aceasta, sunt necesare investiții, acces la finanțare, competențe specializate și o colaborare mai strânsă între industrie, universități și centrele de cercetare.

 

Nu trebuie să pornim de la ideea că România poate produce singură tot ceea ce are nevoie. Niciun stat european nu poate face acest lucru eficient. Viitorul industriei de apărare este unul al cooperării, al specializării și al proiectelor comune. Important este ca România să identifice domeniile în care poate dezvolta competențe proprii și poate deveni un partener industrial relevant.

 

Această participare trebuie pregătită și la nivel european. În negocierile privind viitorul Cadru Financiar Multianual al Uniunii Europene pentru perioada 2028–2034, România urmărește să își consolideze poziția în componenta de apărare a Fondului European pentru Competitivitate. Ce înseamnă acest lucru în practică? Ca firmele românești să nu fie doar beneficiari indirecți ai investițiilor europene, ci să participe direct la proiecte, să atragă finanțare și să devină parte a lanțurilor europene de producție și furnizare de echipamente și tehnologii militare.

 

Este o miză economică importantă. Fondurile europene pot susține dezvoltarea unor capacități industriale care necesită investiții mari, pot facilita colaborarea dintre companii din mai multe state și pot ajuta firmele românești să ajungă pe piețe la care, individual, ar avea acces mai dificil. De aceea, România trebuie să fie prezentă în aceste negocieri și să susțină reguli și mecanisme de finanțare care oferă industriei naționale șansa de a participa efectiv.

 

Un exemplu concret al acestei direcții este EDIP (European Defence Industry Programme), Programul european pentru industria de apărare. Acesta urmărește să consolideze capacitatea de producție a Europei, să încurajeze cooperarea dintre statele membre și să reducă dependența de furnizori din afara Uniunii. Participarea României este deja relevantă: țara noastră a fost implicată în toate cele nouă propuneri de proiecte, iar cinci dintre proiectele selectate includ companii românești. Dincolo de cifre, acest rezultat arată că firmele din România pot participa la inițiative europene concrete și pot contribui la dezvoltarea unor capacități comune de apărare. Este un pas important de la statutul de beneficiar al securității europene la cel de participant la construcția industrială a acesteia.

 

Nu trebuie să privim aceste programe ca pe simple mecanisme de finanțare. Ele reprezintă oportunități de a conecta industria românească la proiecte europene de anvergură, de a atrage investiții și de a dezvolta competențe tehnologice care vor avea efecte și în economia civilă.

 

O atenție specială trebuie acordată regiunii Mării Negre. Importanța sa pentru securitatea europeană este în creștere, iar România poate contribui nu doar prin poziția geografică, ci și prin infrastructură, logistică, capacități industriale și expertiză regională. Astfel, o responsabilitate de securitate se poate transforma într-un avantaj economic și diplomatic pe termen lung.

 

Toate aceste obiective trebuie urmărite în complementaritate cu NATO. Consolidarea apărării europene nu concurează cu Alianța Nord-Atlantică și nu o înlocuiește. Dimpotrivă, o Europă care investește mai mult, produce mai mult și își dezvoltă propriile capacități devine un aliat mai puternic și mai credibil în cadrul NATO. Parteneriatul transatlantic rămâne un pilon esențial al securității României.

 

La douăzeci de ani de la aderarea la Uniunea Europeană, România se află într-un moment în care poate trece la o nouă etapă a integrării. Nu mai este suficient să participăm la piața unică și să accesăm oportunitățile oferite de apartenența la Uniune. Trebuie să contribuim mai mult la proiectele care definesc viitorul Europei și să valorificăm economic această participare.

 

Apărarea europeană poate fi unul dintre aceste proiecte. Succesul nu se va măsura doar în bugete mai mari sau în echipamente noi, ci și în fabrici modernizate, companii integrate în lanțurile europene de producție, tehnologii dezvoltate aici și locuri de muncă bine plătite.

 

România are oportunitatea de a transforma o necesitate strategică a Europei într-un proiect de dezvoltare națională. Avem strategii, instrumente legislative, oportunități de finanțare europeană și companii care demonstrează deja că pot participa la proiecte comune. Provocarea este să le conectăm într-o viziune coerentă și pe termen lung.

Pentru aceasta, trebuie să trecem de la simpla participare la efortul european de apărare la o contribuție economică și industrială pe măsura potențialului nostru.

 

Ștefan-Radu Oprea este ministrul apărării naționale al României.

 

Dan Luca este expert în afaceri europene și comunicare strategică, desfășurându-și activitatea la Bruxelles din 1997.

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu