A “mişca repede” şi “sectorial” în UE

Cineva din România m-a întrebat ce ne lipseşte nouă, ca români, pentru a ne afirma mai bine pe plan european? Suntem în Uniunea Europeană şi parcă simţim că nu este suficient, se pare că ne scapă ceva şi “poza” nu iese perfect.

Subliniam încă de anul trecut, referindu-mă la resursele europene în Bruxelles-ul european, că suntem competitivi, dar e nevoie de o abordare pragmatică, atât la nivelul de individ, cât şi în ceea ce priveşte structura învăţământului românesc.

Oameni cu pregătire teoretica avem, poate chiar punem acccentul prea mult pe amănunte şi “chichiţe” teoretice. Cu siguranţă ne lipseşte însă latura practică. Încă o dată vreau să subliniez, în acest context, importanţa educaţiei non-formale în procesul cunoaşterii. Educaţia formală nu este suficientă pentru competitivitate europeană.

Nu cred nici că limbile străine sunt handicapul cel mai mare pentru români. E drept, “inerţia” învăţământului comunist se mai răsfrânge încă asupra multor compatrioţi, dar sute de mii de români sunt integraţi deja în structurile europene sau internaţionale în care limba de lucru este de cele mai multe ori engleza.

“Reţeaua personală” (pe cine ştim şi, în special, cine ne cunoaşte) este ceva ce trebuie să avem în vedere, dar desigur aceasta se clădeşte în timp.

Ce ne lipseşte mult este, să o numesc “arta” de a înţelege global structura europeană. Trebuie să observam cum ne afectează acest proces la nivel de individ şi apoi cum să acţionăm sectorial. Elaborarea strategiilor sectoriale este cheia. Nu cred în studii de think tank de sute de pagini în care avem un amestec de opinii despre toate politicile, de la toată lumea. Este necesară descrierea în două–trei pagini a, să zicem, politica energetică – unde este dinamica legislativă la nivel european, ce implicaţii are pentru noi, care sunt “jucătorii” de pe piaţă. E normal să avem la fiecare politică sectorială o astfel de “radiografie”.

Mai rămâne ceva ce trebuie menţionat. Ne mişcăm greu ca sistem românesc, dar sistemul este creat de noi, de români. E uşor să acuzăm un sistem din care facem parte, fără a analiza cum ne putem aduce noi contribuţia la schimbare. Nu există încă o adevărată delegare a responsabilităţii, dar nici o asumare a acesteia, din partea celor care trebuie să implementeze hotărârile luate. Prea învârtim pe toate părţile un scenariu şi nu luăm decizii la timp, iar apoi, sub presiunea termenelor limită, aprobăm strategii la repezeală. Mă doare să văd zeci de funcţionari din România care iţi explică situaţia având la ochi cearcane demne de Cartea Recordurilor: “Lucrăm ca nebunii de dimineaţa şi până la orele 22, în fiecare zi şi poate şi sâmbăta. De multe ori avem impresia că ne învârtim în cerc şi nu vedem progresul.”

Cred că e timpul să privim mai realist dimensiunea europeană, nu trebuie să ne sperie acest lucru, şi e nevoie “să ne mişcăm repede”. Nimeni nu are răbdare la “filozofia chibritului, tipic românească” şi puţini ne vor transmite direct acest mesaj. Mi-a plăcut expresia unui pilot de curse, Mario Andretti, care poate să fie o sugestie: “Dacă ai totul sub control, înseamnă că nu te mişti destul de rapid.”

Dan LUCA / Bruxelles