Identitatea şi valorile europene

Având în vedere că la nivelul UE anul 2008 este un an preelectoral, identitatea europeană şi dezbaterile despre valorile europene se vor face vizibile pe agenda politicienilor.

Până acum, identitatea Uniunii Europene a fost predominant definită politic. În ultimii ani s-a accentuat tot mai mult ideea că o comunitate politică are nevoie de un set comun de valori şi referinţe pentru a-i ghida acţiunile şi a-i conferi legitimitate.

Condiţiile preliminarii pentru apariţia identităţii europene se pot structura pe 3 paliere:

1. Politice:

• participare democratică la toate nivelele
• mai multă democraţie la nivelul UE
  

2. Educaţie şi cultură:

• concentrarea pe dimensiunile europene în anumite domenii (în special istorie)
• mai mult interes pentru învăţarea limbilor străine, mai multe mobilităţi europene etc.
  

3. Coeziune socială şi economică:

• eliminarea diferenţelor sociale şi economice
  

Politic vorbind, cu o participare la votul pentru Parlamentul European de aproximativ 30%, este clar că factorii de decizie au nevoie de strategii puternice de comunicare pentru ca cetăţenii să legitime construcţia comunitară.

Politica educaţională, dar şi cea culturală, este considerată la Bruxelles precum o Cenuşăreasă a sistemului – “e importantă, dar nu alocăm fonduri şi atenţie. Să sperăm însă că ne va surprinde plăcut prin rezultate.” Expresii precum “e de competenţa statelor membre” sau “noi facem deja destule cu bugetul pe care îl avem” sunt pe buzele oficialilor europeni când vorbim de educaţia europeană.

Mobilităţile europene sunt mai mult “tolerate” decât “sprijinite” de către instituţiile europene, iar programele de educaţie comunitare contemporane sunt parcă rupte din anii ’80, nici o schimbare de aproape 20 de ani. Nu se întrevede nimic nou pentru tineretul european şi e păcat că echipa doamnei Wallström nu “simte” că succesul comunicării către tinerii Europei contemporane nu este doar ambalajul, ci conţinutul oferit.

Dan LUCA / Bruxelles