Raluca ANGHEL – “Uniunea Europeană => România + evoluţie = atingerea adevăratului potenţial”

La 5 ani de existenţă, blogul “Casei Europei” grupează peste 1.000 de mesaje postate. Pentru a marca această dublă aniversare şi pentru a da mai multă informaţie celor peste 60.000 de cititori, doresc să dau vizibilitate unor idei formulate de experţii în domeniul afacerilor europene din Bruxelles. Concret, am invitat o serie de prieteni în a scrie scurte articole pe tema “UE. România. Evoluţie”. Menţionez că materialele se publică sub semnătura autorilor.

---

În viitor, o persoană în căutare de informaţii despre România ar putea găsi următorul rezultat: O republică parlamentară democratică situată în Estul Europei şi caracterizată prin: inovaţie şi avans tehnologic, prosperitate economică în multiplele sectoare economice, un grad ridicat de ocupare a forţei de muncă şi un sistem educaţional eficient, ancorat la realitatea externă,  cu societăţi comericale competitive la nivel european şi internaţional, activitate intensă de comerţ, relaţii diplomatice puternice, un actor important pentru Uniunea Europeană.

Pentru moment această descriere nu este asociată cu ţara noastră, însă cu siguranţă nu este imposibil de realizat. Întrebarea principală este ce trebuie să facem pentru a ajunge la acest nivel de dezvoltare şi prosperitate. Uitându-ne la contextul actual al României, trebuie să ne gândim în primul rând la capacitatea şi rolul Uniunii Europene de a ne susţine şi a contribui la creşterea noastră.

Motivele constituirii Uniunii Europene se regăsesc atât în nevoia stabilităţii şi ordinii pe bătrânul continent cât şi în necesitatea de a crea o piaţă comună, Europa şi Statele sale Membre putând astfel face faţă concurenţei venite din partea altor continente. Aderarea României la Uniunea Europeană a implicat adoptarea modelului UE pentru structuri instituţionale, priorităţi şi politici economice, perspective sectoriale, accelerând ritmul dezvoltării economice şi competitivitatea companiilor româneşti.  Printre beneficiile aduse de această aderare se numără accesul la piaţa unică europeană, uniunea economică şi monetară, participarea directă la procesele decizionale cheie legate de viitorul Europei, vizibilitate ridicată la nivel internaţional, drepturile cetăţenilor la libera circulaţie, precum şi dreptul la dezvoltarea profesională şi accesul la piaţa muncii.

Aderarea ne oferă multe oportunităţi de dezvoltare însă de care trebuie să profităm fără întârziere.

Cel mai mare avantaj pe care îl aduce UE României şi care este de mult ori omis, este simpla deschidere spre ţara noastră, oferindu-ne posibilitatea să ne schimbăm mentalitatea naţională şi să ne îmbogăţim pachetul de cunoştinţe. Din anul 2007, avem acces direct la alte culturi, medii mai dezvoltate de afaceri,  avem posibilitatea să învăţăm de la alte state şi să aplicăm cât mai multe poveşti de succes în România, adaptându-le la cerinţele din ţară. Făcând parte din piaţa unică, produsele şi serviciile naţionale trebuie ridicate la standarde Europene, devenind mult mai competitive la nivel internaţional. Prin dezvoltarea infrastructurii digitale, respectarea reglementărilor europene de securitate, siguranţă, sănătate, printre altele, obţinem un certificat de calitate internaţional. Accesul ridicat la pieţele de capital şi investiţii europene, accesul la avansările tehnologice, aplicarea de cunoştinţe de management şi tehnici de organizare a ţărilor dezvoltate, ne pot ajuta cu siguranţă să ajungem la nivelul vestic atât de mult râvnit.

Pregătirea adecvată a forţei de muncă este un alt element vital în care trebuie negreşit să investim. Tânăra generaţie românească se dezvoltă acum într-un mediu mult mai larg, concurând cu şi având posibilitatea să aibă parte de acceaşi pregătire ca şi tinerii din restul Europei. Forţa de muncă trebuie să fie pregătită, specializată, adaptabilă unei pieţe internaţională a muncii dominată de schimbări economice. Mai mult, echiparea cu un pachet minim de cunoştinţe în domeniul tehnologiei informaţiei (IT) este condiţie imperativă pentru asigurarea creşterii într-o lume guvernată de evoluţii tehnologice extrem de rapide.

Pe lângă îmbunătăţirea pregătirii forţei de muncă, trebuie asigurată şi promovarea iniţiativei şi spiritului întreprinzător, încurajarea adaptabilităţii dintre sectoarele de activitate şi angajaţii lor (dezvoltarea modalităţilor noi şi flexibile de muncă într-o lume într-o continuă mişcare).  După cum declara şi Comisarul UE pentru Cercetare, Inovare şi Ştiinţă, Marie Geoghegan-Quinn, iniţiativele antreprenoriale şi IMM-urile reprezintă motorul vital de creştere al unei „Uniuni a inovării” ceea ce trebuie defapt să devină Uniunea Europeană, pentru a-şi menţine prosperitatea sustenabilă în faţa unei concurenţe globale crescânde. IMM-urile au un potenţial de inovare semnificativ şi agilitatea de a introduce pe piaţă soluţii tehnologice revoluţionare şi soluţii inovatoare în materie de servicii. Consolidarea abordării cu privire la IMM-uri, inclusiv intensificarea participării microîntreprinderilor, este vitală.

Nu în ultimul rând, investiţiile în cercetare şi inovare reprezintă o componentă importantă a reacţiei la provocările ridicate de globalizare şi competitivitate internaţională. Unul din obiectivele majore ale Uniunii Europene este de a crea o piaţă unică europeană pentru cercetare, în cadrul căreia cunoştinţele, cercetătorii şi tehnologia să poată transcede graniţele în mod similar cu bunurile, persoanele, serviciile şi capitalul. Aceasta reprezintă cea de-a „cincea libertate”, libera circulaţie a cunoaşterii spre zonele unde este cel mai bine utilizată şi valorificată. Acesta reprezintă un alt potenţial de creştere pentru România, întrucât toate aceste inovaţii au o sferă foarte largă de implementare cu impact direct asupra productivităţii şi competitivităţii în domenii precum administraţia publică, sisteme de sănătate sau educaţie.

Sunt sigură că sunteţi în mare parte deja familiarizaţi cu aceste măsuri importante şi care au impact direct asupra creşterii economice şi creării de locuri de muncă, însă de multe ori suntem concentraţi pe creşterea unui anume sector şi nu avem o privire de ansamblu asupra interdependeţei dintre aceste elemente.

Cu toate acestea, cum conectăm în modul cel mai simplu oportunităţile de creştere oferite de UE şi imaginea unei Românii competitive, aşa cum ne-am imaginat-o la începutul acestui articol? În mod cert, punerea în aplicare a acestor strategii de creştere nu poate să aibă loc fără dorinţa clară de schimbare a României, precum şi de o participare cu adevărat activă la dezvoltarea societăţii noastre. Impunerea legislaţiei Uniunii Europene e un adevărat imbold, însă nu e o condiţie suficientă pentru a produce o schimbare adevărată. Guvernarea României joacă un rol major, însă societatea civilă reprezintă pionul decisiv. Puterea cetăţenilor este într-o continuă creştere şi dacă dorinţa noastră de depăşire a condiţiei curente este suficient de puternică în faţa blocajelor impuse de actualele structuri politice sau economice. Fie că vorbim de Revoluţia Industrială din Anglia, sau de modernizarea Germaniei de Est, istoria ne-a demonstrat în nenumărate rânduri faptul că fiecare schimbare în societate a devenit un succes datorită implicării civile. Ca şi cetăţeni români trebuie să ne informăm asupra oportunitătilor deschise nouă (fie în domeniul de afaceri, educaţie, sisteme sociale, etc) precum şi a efectelor impuse de legislaţie. Mai mult, pentru a juca un rol cu adevărat important în stabilirea viitorului nostru şi al ţării trebuie să ne implicăm alături de cei cu care avem interese comune precum şi să luăm o poziţie fermă şi constructivă în faţa deciziilor pe care le-am considera greşite. Reuşind să depăşim obstacolele impuse de propriile noastre mentalităţi, sunt sigură că definiţia României prezentată la început poate deveni realitate. Poate chiar şi mult mai repede decât ne-am putea imagina acum.

Raluca Anghel