După ce a fost prost clasată în toate topurile
privind absorbţia și utilizarea
fondurilor europene, România poate acum risca excluderea europeană, nu doar
marginalizarea sa de către restul statelor membre, avertizează Vasile Pușcaș într-un
interviu acordat recent.
"De ani de zile tot transmit mesaje publice despre deficienţele
structurale şi politice ale abordării fondurilor europene în
România, dar nu am găsit nici ascultători şi, cu atât mai puţin, doritori să
remedieze situaţia. Am arătat numeroase categorii de bariere, de la cele
structural-sistemice până la natura instituţională şi politică defectuoasă a
autorităţilor de management, comunicarea publică, informarea, complicaţiile
ghidurilor şi orientărilor programelor operaţionale şi sectoriale, calitatea şi
tratamentul resurselor umane, coordonarea şi implementarea, însăşi raportarea
la aplicarea politicilor europene în România, dar şi multe altele pe care nu
mai are rost să le reiau. Acum suntem faţă în faţă cu realitatea penalităţilor
şi chiar ameninţarea dezangajărilor. Mărturisesc că nu am mai întâlnit un caz
asemănător în istoria Uniunii Europene, iar această unicitate trezeşte nu doar
mirare din partea autorităţilor comunitare, dar şi a statelor membre,
investitori străini, instituţii financiare internaţionale şi o imensă
nedumerire în rândul cetăţenilor europeni. Cert este că înregistrăm nu numai
costuri imense de oportunitate, ci şi costuri financiare imediate care sunt şi
vor fi suportate de toate categoriile de cetăţeni ai României. În fapt, ne-am
manifestat doar ca participanţi mediocri la construcţia şi integrarea
europeană, autoperiferizaţi în Piaţa Internă, candidaţi la acutizarea
subdezvoltării (dacă mai e loc!) şi nepăsători faţă de necesităţile şi
aspiraţiile cetăţenilor români. Se spune că a greşi este omeneşte (au avut
erori şi alte noi state membre, dar le-au remediat în cca. 2-3 ani), însă a
persista în greşeală e diabolic. Autorităţile române vor încheia acest
exerciţiu bugetar european (2007-2013) doar tânguindu-se că nu au eliminat
greşelile, fără a arăta de ce, cum a fost posibil (şi mai ales admisibil!) şi,
ceea ce e mai grav, fără a arăta responsabilii. De unde apare îngrijorarea că
s-ar putea perpetua astfel de atitudini, în anii care urmează, trimiţându-ne de
la periferizare la autoexcludere din procesul integraţionist european",
declară fostul Negociator.
Nu de "ingredient
minune" avem nevoie, spune Pușcaș, ci "de un management adecvat al politicilor
europene şi al afacerilor europene în ţara
noastră, de politici publice interne care să creeze bunuri comune şi şanse
pentru investiţii şi bunuri private. Soluţiile sunt în Bucureşti şi
localităţile României şi nu doar la Bruxelles sau în alte state membre ale
Uniunii Europene. Avem nevoie de europenitate la noi acasă, nu doar în aşa-zisa
politică externă. Şi mai e nevoie de voinţa reală de a ne comporta ca un veritabil stat
membru al construcţiei europene. Văicărelile şi defetismul politicienilor şi
administratorilor de la noi ascund alte intenţii, dar în nici un caz servirea
interesului cetăţenilor. Aderarea la Uniunea Europeană ar fi trebuit să
accelereze dezvoltarea şi modernizarea economico-socială a întregii societăţi
româneşti, conform unor strategii şi programe coerente şi realiste. Dar, cum
spunea, recent, un jurnalist scoţian, România nu funcţionează deoarece e
întoarsă cu susul în jos. Aşa că ceea ce e necesar să facem şi pentru cazul
fondurilor europene nu e mare filosofie ori "minune", ci, pur şi
simplu, să repunem ţara pe traseul normalităţii şi adevăratei europenităţi.
Elita locală a trădat aspiraţiile enorme ale cetăţenilor români legate de
aderarea la Uniunea Europeană, iar după acest experiment ruşinos şi costisitor,
din ultimii ani, ar fi cazul să revină la solul sănătos care a adus-o pe lume,
să se dedice redresării şi reconstrucţiei României europene".
Dan LUCA / Bruxelles
Felicitari pentru articol! Are dreptate Domnul Profesor.
RăspundețiȘtergereGuvernanta fondurilor europene in Romania arata din pacate ca un copil prost crescut (a se citi diform cu malformatii, adica fara ochi si urechi, dar cu o imensa foame de bani si o neostoita frica din cauza propriilor cosmaruri).
E trist ca aderarea Romaniei la UE, care parea pentru multi o sansa de a reaseza lucrurile in ordinea fireasca si normala, s-a transformat intr-o vanatoare de vinovati, o cursa spre autoreferentialitate, in care birocratia atinge cotele absurdului.
E trist pentru ca cei care ne fac asta stiu. Ei stiu ca ceilalti procedeaza altfel si totusi persista in greseala lor, lasandu-ne pe noi cei multi (si poate inca cu speranta) sa fim ridicoli!
Dar, pentru ca intotdeauna se poate si mai rau, voi strange din dinti inca o data si-mi voi continua apostolatul - pentru ca eu cred. De aceea, nu voi pleca, nu voi ceda si nu ma voi schimba.