În Belgia: românii nu sunt laşi!

De atâtea ori am auzit expresii de genul: ″românii nu ştiu ce drepturi au″, ″românii se complac cu situaţia” sau “românii îşi merită soarta”.

Să vă dau un exemplu concret pe care l-am trăit de câteva luni. Codruţa ne-a mobilizat pentru a ataca politic situaţia muncitoarelor care sunt exploatate în abatorul din Bruxelles. A pregătit un dosar beton din punct de vedere al legislaţiei, a comunicat perfect cu grupul exploatat şi a realizat o acţiune strategică de impact maxim. Iar acum câteva zile a explodat totul. Un articol în principalul cotidian flamand a fost scânteia, a urmat toată presa scrisă, televiziuni şi radiouri din Belgia. S-a sesizat apoi şi presa din România, apreciind mărturiile Codruţei. Iar acum se pare că managerii abatorului sunt în curs de regularizare a situaţiei româncelor.

A fost interesant să urmărim şi reacţiile unor compatrioţi, care au început cu săgetuţe tipice dâmboviţene de genul: ″de ce un partid din România se amestecă în alte ţări ?″ sau ″din nou ne facem de râs ca ţară″. Îmi permit să răspund la astfel de polemici. Noi, la Bruxelles şi în Belgia, chiar credem că putem ajuta prin activitate politică românii. Ne implicăm de aproape 5 ani şi dorim să fim conectaţi la ce simte poporul. Venim cu idei precum centrele sociale, urmărim la sânge dosarul cu ridicarea restricţiilor de muncă pentru românii din Belgia, ne zbatem să vedem cum se pot face mai uşor cursuri de limbă şi civilizaţie românescă pentru copiii români.

Părem ridicoli în România politică cu astfel de acţiuni? Celor care luptă alături de noi nu le promitem nici colegii favorabile la alegeri, nici posturi de directori la ″descentralizate″, nici contracte de firme cu Statul după ce suntem la putere. Le promitem că se pot implica într-un proiect politic în care putem să ajutăm oamenii şi asta este mai mult decât 100 de funcţii publice sau milioane de euro! Este ceva de la inimă la inimă! De la om la om! Noi chiar credem – în naivitatea noastră? – ca muncitoarea din abatorul Anderlecht, mamă a 5 copii, care lucrează zilnic 12 ore, are nevoie de cineva să-i faciliteze legătura cu un sindicat pentru a-i apăra drepturile. Noi chiar credem că tânărul român, venit la studii în Belgia – are nevoie de un sfat pentru a încerca să reuşească în Belgia.

Noi credem că un partid politic este ceva pentru oameni sau dacă nu, este NIMIC ! Încă o dată felicitări Codruţa! Ne-ai arătat din nou că noi, românii, nu suntem laşi!

Dan LUCA / Bruxelles