UE: Marea Britanie vs. România

Marea Britanie ştie că e mai bine în interiorul UE, influenţând deciziile blocului, decât în exteriorul ei. În opoziţie, România are faţă de Uniune o atitudine “realisto-pesimistă”. După aderare, a considerat că va obţine bani europeni şi va intra în rândul membrilor cu drepturi depline, după cum Radu Magdin explica într-un recent material diferenţa dintre cele două state.

Dacă ar fi să luăm exemplul britanic în măsurile pe care englezii le adoptă, ce ţin de interesul naţional, atunci România ar trebui să înveţe să îşi spună părerea, fără a uza excesiv de argumentul "aşa e bine, să fim şi noi".

“Mai sunt relevante două remarci comparative, legate de clasa politică respectiv de ideea de "audit al politicilor UE". În România, clasa politică nu are opinii diferite cu privire la Uniunea Europeană; se sesizează un oarecare consens cu privire la nevoia de a folosi (toţi sau măcar cât mai mulţi din) banii europeni. Există totodată o tendinţă integraţionistă care favorizează o Uniune şi o Comisie Europeană puternică (statele influente îşi doresc o Comisie mai puţin influentă, ca să aibă o marjă de manevră mai mare) şi participarea la cât mai multe instrumente europene, chiar fără a avea un cuvânt de spus în interior (cazul uniunii bancare). Dacă această aplecare integraţionistă e rodul unei strategii sau a unei tactici momentane de alieniere la consens, nu e întotdeauna clar. De aici şi utilitatea unui "audit" pe model britanic: nu ne-ar strica deloc o imagine clară a puterilor UE în plină expansiune şi a impactului politicilor europene în România, a costurilor şi beneficiilor”, sublinia Radu, şi personal, împărtăşesc convingerea că România trebuie să îşi joace rolul de stat membru.

În plus, e nevoie de dezbaterea publică pe anumite teme, pentru o mai mare vizibilitate şi transparenţă.

Dan LUCA / Bruxelles