Deşi neadaptată
cerinţelor unui management
şi lidership sustenabil, “atitudinea managerului generaţiei X este
coordonată în principal de nevoia de feedback şi de recunoaştere a meritelor,
de răspuns din partea celor din jur şi de recunoaştere a capacităţilor
individuale. Personalizarea recompensei managerului are un impact major atât ca
valoare individuală de recunoaştere publică a individului, cât şi ca motivator
în determinarea performanţei. Nevoia de autonomie şi spaţiu în procesul de
luare a deciziilor fără a scăpa de sub control procesele de lucru evidenţiază
încă o dată nevoia de control, atât asupra muncii cât şi asupra propriului
destin organizaţional”.
În opoziţie,
„Generaţia Y sau the Millennials reprezintă generaţia independentă, dornică de
schimbări şi pregătită să le înfrunte. În principal aceştia abordează viitorul
într-o manieră optimistă, bazată mai degrabă pe sentimentul siguranţei de sine
şi de încredere în forţele proprii. Cu toate acestea, scepticismul reprezintă o
componentă puternică, definitorie, în ceea priveşte abordarea contextului
organizaţional, expunându-i mai degrabă la accese de neîncredere faţă de
„sistem”, fapt ce pe termen lung poate conduce la demotivare şi slabă
performanţă. Din postura de subordonaţi, membrii generaţiei Y se remarcă prin
independenţă, multitasking, dorinţă de a iniţia şi experimenta procese de
schimbare”, explică autorul.
Făcând această
analiză sunt evidenţiate nevoile celor două generaţii, care deşi aparent
diferite, nu sunt disjuncte – utilizând cele mai bune metode de comunicare şi
relaţionare internă, acestea trebuie direcţionate în folosul organizaţiei.
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu