Dan LUCA – articol în ziarul Argeşul – “UE şi revoluţia industrială”

Scriam în cel mai recent articol publicat de ziarul Argeşul, despre revoluţia industrială, cea de-a treia din istoria continentului european, caracterizată de o orientare din ce în ce mai mare către energia verde şi resursele regenerabile.

Redau în continuare materialul apărut şi online, marţi, 10 iunie:

..............

În contextul actual, pe lângă nevoia acerbă de reindustrializare a Uniunii Europene, dezbaterile scot în evidenţă o nouă direcţie de urmat, mult mai concretă, justificată şi de criza energetică, aceea spre o nouă revoluţie industrială.

Prima revoluţie de acest gen a avut loc în Marea Britanie la sfârşitul secolului al XVIII-lea, odată cu mecanizarea industriei textile. A fost urmată de cea de-a doua revoluţie industrială, de la începutul secolului al XX-lea, când Henry Ford a înfiinţat prima linie de asamblare şi a declanşat producţia în masă. Iar următoarea etapă, cea a digitalizării industriei, poate fi considerată a treia revoluţie industrială.

Economistul Jeremy Rifkin are o viziune clară asupra felului în care acest lucru va influenţa nu doar domeniul economic, ci şi altele – ne cere să ne imaginăm sute de milioane de oameni care produc propria energie verde în casele lor, birouri şi fabrici, însă asta nu e tot. Mai interesantă este partajarea acesteia cu celălalt, precum într-un “internet al energiei”, la fel cum “punem în comun” acum informaţiile on-line. Rifkin explică principalii “stâlpi” pe care îşi fondează teoria celei de-a treia revoluţii industriale, cea care va crea mii de întreprinderi şi milioane de locuri de muncă. Astfel, conform acestei viziuni, oameni, maşini, resurse naturale, linii de producţie, reţele logistice, obiceiuri de consum, fluxuri de reciclare şi, practic, orice alt aspect al vieţii economice şi sociale vor fi conectate prin senzori şi software pentru platforma celei de-a treia revoluţii industriale.

Unele dintre cele mai importante companii de IT din lume sunt deja preocupate de a crea infrastructura pentru o treia revoluţie industrială, care să poată conecta cartiere, oraşe, regiuni, continente şi economia globală, în ceea ce observatorii din industrie numesc “reţele neuronale”, la nivel global.

Folosind tot mai puţin din resursele pământului, mai eficient şi productiv şi tendinţa de trecere de la combustibili pe bază de carbon la energiile regenerabile este o trăsătură definitorie a epocii, la care se adaugă inventarea imprimantei 3D, cea care face posibilă chiar producţia personală, prin proiectarea tridimensională asistată de calculator. Software-ul direcţionează imprimanta 3D pentru a construi straturi succesive ale produsului, folosind praf, plastic topit sau metale, având capacitatea de a produce mai multe copii, la fel ca un copiator. Astfel am putea să ne producem în mici făbricuţe bijuterii şi telefoane mobile, piese de schimb pentru maşini, cu un consum redus de materie primă, materiale şi pierderi aproape inexistente.

Dan LUCA / Bruxelles