Racordarea la
Uniunea Europenă şi relaţionarea cu instituţiile europene trebuie să fie o
prioritate pe agenda oricărei capitale europene. România a făcut progrese în
ultimii ani, dar mai are încă de parcurs câţiva paşi pentru sustenabilitate. Ce
e necesar în acest sens? Implicarea pe lângă instituţiile naţionale şi aleşii
europeni, a sectorului privat şi societăţii civile pentru o adevărată
integrare.
Mulţi dintre
noi, când se gândesc la Uniunea Europeană se gândesc la fondurile europene, şi
trec apoi de la extaz la agonie gândindu-se la procesul birocratic şi la rata
de absorbţie a lor. Dar Bruxelles-ul înseamnă, dincolo de fonduri europene, şi
de pol legislativ, şi o oportunitate de business. Ca orice oportunitate însă,
nu se întinde singură în faţa oricui e interesat de un "tun rapid",
ci rămâne apanajul cunoscătorilor şi a celor cu viziune pe termen mediu şi
lung.
Într-adevăr, la
Bruxelles sunt prezente toate interesele care contează în Europa, de la cele
industriale la cele sindicale, de la cele internaţionale la cele locale, de la
cele politice la cele de societate civilă. Iar în amalgamul politico-legislativ
se găsesc mereu interese de business, căci business-ul este influenţat de
calitatea legislaţiei şi e normal să fie preocupat într-un parcurs legislativ
de succes.
E foarte
important ca România să aibă o poziţionare structurată şi sectorială la
Bruxelles. Există peste 3.000
de federaţii industriale care sunt prezente în Bruxelles-ul european.
Structurile naţionale româneşti sunt membre ale acestor federaţii europene în
majoritatea cazurilor, dar nu sunt active. Activitatea şi relaţionarea cu
structura europeană trebuie făcută în mod constant şi sustenabil. Aceste
federaţii trebuie să urmărească agenda publică europeană, să se implice, să
aibă o opinie, să culeagă informaţia din teritoriu, din România, pentru a o
transmite în mod coagulat la Bruxelles. Federaţiile industriale, dar şi camerele
de comerţ şi industrie, organizaţiile neguvernamentale, patronatele,
sindicatele, firmele de consultanţă, cabinetele de avocatură au toate interese
în domeniul afacerilor europene.
Din păcate
însă, lipsa specialiştilor de politici sectoriale în domeniul european, lipsa
unei prezenţe industriale româneşti integrate în federaţiile europene şi
statulul de nou membru UE pentru România fac ca niciun român să nu ocupe o
poziţie de vârf în acest spaţiu important al Bruxelles-ul european. Cum să avem
influenţă în grupurile industriale reprezentate la Bruxelles?
Uniunea
Europeană nu înseamnă doar „temele mari” ale politicii externe. Tot ce se
regmenetează la nivel european energie, agricultură, mediu înconjurător,
transporturi, sănătate, finanţe, societatea informaţională, va ajunge să
influenţeze viaţa de zi cu zi a cetăţeanului, mai devreme sau mai târziu.
Să luăm doar un
simplu exemplu: dacă la nivelul federaţiilor mari din agricultură avem reprezentanţi
sectoriali din România, avem şi multe federaţii la nivel european care surprind
prin obiectul de activitate principal “conserve de tomate”, “sucuri de fructe”,
“uleiuri”, “seminţe”, “oţetul de vin”, unde nu am reuşit să identific membrii
naţionali din România. Cred că trebuie să privim cu mai multă seriozitate
aceste “coagulări europene”. Dacă e nevoie de o
expertiză tehnică, pe sector, aceste organizaţii sunt primele “chemate” să
prezinte situaţia la nivel european. E păcat ca acestea să nu aibă puncte de
contact în România, pentru a include şi “unghiul românesc” în dezvoltările
legislative comunitare.
Pentru
cetăţeanul de rând importantă este calitatea alimentelor, calitatea apei, siguranţa
lifturilor din clădiri şi toate acestea sunt legate de legislaţia europeană.
Aceasta trebuie însă anticipată, discutată şi la nivel naţional cu toţi actorii
implicaţi. Sunt 4.000 de dosare active la Bruxelles, şi 100 de conferinţe pe
zi, care nasc dezbateri, coaliţii, iniţiative şi implicit legislaţie. România a
fost prea mult oscilantă, nesigură şi nesustenabilă. Sistemul românesc are
nevoie de expertiza tehnică pentru anticipare şi susţinerea pragmatică a
intereselor naţionale.
În momentul în
care majoritatea românilor cu interese comunitare vor înţelege că o prezenţă la
Bruxelles, cu caracter de informare sau reprezentare, e esenţială pentru a face
faţă provocărilor legislative şi presiunilor pieţei europene - şi
internaţionale, România va da dovadă de “maturitate” în cadrul Uniunii
Europene.
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu