Dan LUCA – interviu în ziarul Prahova – “Lupta europeană actuală se dă între sistemul european şi cel naţional” (I)

A trecut deja un an de când trimit corespondenţe de la Bruxelles cititorilor ziarului Prahova. Recent am răspuns cu mare drag unui amplu interviu realizat de Violeta Stoica. Întrebările s-au axat în principal pe chestiuni legate de reprezentarea româneasca în Legislativul European.

Redau în continuare prima parte a interviului, publicată marţi, 8 iulie:

............

- A trecut un an de la începutul colaborării noastre, ne ţineţi la curent cu ceea ce se întâmplă la Bruxelles. Între timp, în urma alegerilor europarlamentare din luna mai, România are atât oameni care îşi continuă reprezentarea în Parlamentul European, dar şi "boboci", care trebuie să înveţe diferenţa dintre politica internă - deseori lovită de scandaluri - şi politica europeană. Cum vede analistul de politică europeană Dan Luca noua reprezentare a României în legislativul UE?

 - Politic vorbind, s-a schimbat reprezentarea – în precedenta legislatură europeană componenţa Delegaţiei României în Parlamentul European era “înclinată mai la dreapta”, acum e mai spre stânga, ceea ce reflectă de fapt actuala situaţie din politica românească. Simbolistic, însă, şi stânga şi dreapta românească au câte un vicepreşedinte de Parlamentul European, Adina Vălean şi respectiv Corina Creţu. E drept, avem 14 vicepreşedinţi în total, dar este un moment istoric pentru România.

Dacă este sã analizãm potenţialul reprezentãrii, PSD-ul este a patra delegaţie din Grupul Socialiştilor şi Democraţilor (S&D), PPE are mulţi români, de asemenea. Pe culoarul Verzilor europeni nu contăm prin definiţie. Ceea ce este îmbucurãtor este cã nu avem aleşi extremişti, nici de dreapta, nici de stânga. Nici măcar un eurosceptic nu a trimis România la Bruxelles şi asta e bine din punct de vedere european!

Eurodeputatul român trebuie să conştientizeze cât de rapid că el nu este doar reprezentantul unui partid politic dintr-o ţară a Uniunii Europene, ci este omul de încredere al Uniunii Europene în general. Aici intervine “baletul european” al celor aleşi, ei trebuie să fie cu un picior în „bazinul electoral” de unde au primit votul, dar şi cu celãlalt picior în „spaţiul public european”. Crucial este ca mesajele pe care le transmite să fie consistente, fără contradicţii flagrante între mesajul naţional şi cel european. Pare uşor, dar aceasta este cheia construcţiei europene. Asta încearcă de exemplu de ani buni comisarii europeni să „reprezinte UE”, fără a privilegia ţara din care provin.

Lupta europeană actuală (în sens politic, desigur) se dă între sistemul european şi cel naţional. Cu fiecare tratat european, UE a avansat în drepturi şi prerogative. Să nu uităm că se pregăteşte - cel mai probabil pentru 2015 - o nouã Conferinţã Interguvernamentală şi apoi un nou Tratat UE.

Crucială pentru un eurodeputat este şi relaţionarea cu diferite sfere de interese, nu doar cu cei din partid şi colegii din Parlament. Industria, academicul, societatea civilă sunt baza, sursa de idei pentru rapoarte şi propuneri de proiecte legislative. Ajungem la un cuvânt magic: comunicarea. Eurodeputaţii lucrează mult şi prea puţini sunt cei care-i apreciază, de unde şi frustrarea politicianului european. Fiecare eurodeputat vrea, nu vrea, trebuie acum să comunice, dar are nevoie de o strategie sustenabilă de comunicare, inovativă totodată. Nu se mai poate “ascunde”. Tehnologia modernă şi puterea convenită prin Tratatul de la Lisabona fac ca fiecare dintre eurodeputaţi să fie vizibil responsabil de acţiunile lui. Presa europeană şi cea internaţională, şi în special cele de limbă engleză şi germană, doresc să ştie cu adevărat în ce direcţie se îndreaptă Uniunea Europeană. Sporadicele apariţii la televiziunea naţională sau “comunicatele de presă de la Strasbourg” sunt un bun început, dar jurnaliştii aşteaptă mai mult: o pagină de web actualizată, un blog în care săptămânal să vadă că există o “esenţă” a activităţii, o mediatizare mai bună a evenimentelor publice la care eurodeputaţii au intervenţii (în special la cele din afara instituţiilor europene). 

Pentru că susţin această direcţie de dezvoltare, am preluat recent conducerea Institutului EurActiv Bruxelles, al cărui principal scop este şi oferirea de programe de formare în domeniul comunicãrii europene celor 751 eurodeputaţi.

 - Între timp, în România, imediat după alegerile europarlamentare, au fost făcute unele anunţuri din partea foştilor colaboratori ai PSD la guvernare: PNL, cu riscul destrămării partidului, a decis trecerea de la ALDE la grupul PPE. Cum comentaţi această decizie a fostului lider al PNL, Crin Antonescu, şi cum au reacţionat reprezentanţii ALDE la această schimbare?

 - A fost o surpriză neplăcută la nivelul grupului ALDE. Guy Verhofstadt a venit mult în România şi a fost aproape de PNL, chiar şi în campania electorală din mai 2014. ALDE este acum doar al 4-lea grup din Parlamentul European, dacă tradiţional era cel de-al treilea, iar PNL are un impact asupra acestui clasament. Cred că decizia liderilor PNL a fost motivată de politica naţională şi în special de jocul coagulării dreptei în contextul alegerilor prezidenţiale. Din punctul meu de vedere este surprinzător, chiar neaşteptat, dar nu e prima schimbare de macaz în ultimii 10 ani: PD (practic actualul PDL) a trecut de la socialiştii europeni la PPE acum câţiva ani.

Dan LUCA / Bruxelles