Lobby la Bruxelles (definiţie academică)

În limbajul de Bruxelles întâlnim des expresii precum “grupul de interese din industria X s-a întâlnit cu comisarul european Y”, fără absolut nici o problemă juridică şi nici măcar de etică, deşi încă lobby-ul are din păcate şi contotaţii negative, în anumite cazuri.

Cum s-au format aceste grupuri de interese din capitala europeană? Aproximativ 400 de multinaţionale, pe care le întâlnim în marea lor majoritate şi în România (vezi: Total, Shell, Oracle, etc), au un sediu permanant şi la Bruxelles. Nu este însă ceva similar cu sediile din alte capitale europene, ci este de fapt o “ambasada” a corporaţiei respective pe lângă instituţiile europene. Aşa cum România are o ambasada în Belgia, care răspunde de relaţiile bilaterale între Belgia şi România, dar şi o Reprezentanţă Permanentă pe lângă Uniunea Europeană, aşa şi Microsoft are un birou care se ocupă de “piaţa de desfacere a produselor sale” în Belgia, dar şi de un birou care se ocupă de dinamica legislativă europeană. Iar dacă observăm ştiri de genul Justiţia dă dreptate Comisiei Europene în disputa cu Microsoft ne cam imaginam munca celor din aceste structuri: monitorizări, informări ale sediului central sau european despre tendinţele legislative, strategii de lobby şi campanii de comunicare, toate pe “nivelul comunitar”.

Să ne imaginăm acum că cei de la, să zicem, Renault doresc să explice Comisiei Europene părerea lor despre propunerile legislative pentru “siguranţa rutieră”. După aceea, vin delegaţii BMW să explice Comisiei versiune lor, iar într-o săptămână sosesc şi cei de la Fiat-ul cu acelaşi subiect. E prea complicat şi ineficient, iar prin urmare se recomandă “coagularea grupurilor industriale” în asociaţii europene (grupuri de interese), cu Adunări Generale ale membrilor şi Secretariat permanent în Bruxelles. Astfel se pot prezenta “opinii comune ale industriei despre acel subiect”. Un exemplu concludent pentru cele menţionate mai sus este Asociaţia Europeană a Producătorilor de Maşini, din care fac parte şi BMW, şi Renault, şi Fiat, dar şi alte mărci binecunoscute. Asociaţia îşi exprimă foarte vizibil opinia despre subiectul menţionat, în numele sectorului pe care este imputernicit să îl reprezinte, conform statutului organizaţiei: Road safety is essential in ensuring mobility.

Care este misiunea Grupurilor de Interese de la Bruxelles? Să o explicăm printr-un exemplu: “Eurometaux constituie interfaţa dintre industria metalelor neferoase din Europa şi autorităţile europene şi internaţionale. Se angajează să stabilească un dialog pentru a asigura consultări cu toate nivelele politice şi decidente care pot afecta industria reprezentată, ajută industria vizată să contribuie cu opinii la dezvoltările legislative”, după cum se prezintă organizaţia.

Ce este un lobby-ist? În opinia unuia dintre aceştia: “Munca noastră pune în lumină valorile gândirii clienţilor. Prin ceea ce facem îmbogăţim dezbaterea, îi dăm calitate”. “Lobby-iştii reprezintă una din sursele principale de informaţii de specialitate pentru eurodeputaţi”.

Principala provocare pentru asociaţiile europene este găsirea consensului între membrii acesteia, pe de o parte, care împart piaţa “de business” între ei şi asociaţiile naţionale, care manifestă culturi diferite, pe de altă parte. Puterea asociaţiilor creşte odată cu creşterea rolului de influenţă la nivelul politicilor UE. Adevărata prezenţă la Bruxelles şi protejarea membrilor de măsurile nefavorabile ale instituţiilor reprezintă cheia spre a dobândi cu adevărat un plus de valoare.

Mecanismul comunitar implică relaţionarea instituţională, promovarea iniţiativelor legislative, paşii în stabilirea şi negocierea legislaţiei comunitare, unde ţările membre UE au rolul lor în definirea legislaţiei, reglementate de Cartea Verde şi Cartea Albă.

Ce presupune un sistem de influenţă? În primal rând definirea obiectivului (propunerea de amendamente), identificarea interlocutorilor: decidenţi, factori de influenţă, aliaţi, opozanţi, crearea de alianţe şi parteneriate, elaborarea argumentelor şi uneltelor de comunicare, stabilirea strategiei de comunicare către factorii de influenţă, monitorizare, şi comunicare internă permanentă.

Clădirea argumentelor puternice se bazează pe date economice, documente legislative, studii academice, sondaje de opinie, evenimente în Bruxelles-ul european (urmărind cel mai eficient format: conferinţa, masa rotundă, etc).

Şi în final, cum se măsoară eficienţa lobby-ului? Trebuie să existe mecanisme de evaluare a eficienţei lobby-ului la nivel comunitar. La începutul fiecărui an avem un document intern intitulat “Risk Opportunity Mapping”. Iar la sfârşitul anului vedem în ce proporţie am reuşit, pentru că succesul nu se limitează doar la articolele din presă.

Dan LUCA / Bruxelles