Sistemul
european funcţionează cu noua echipă de comisari europeni. Ce face însă
România, o ţară cu o atitudine încă timidă în UE și ce ar putea face în
următoare decadă pentru a se (re)marca mai bine?
În acest
context, propuneam câteva idei publicate marţi, 4 noiembrie, de Ziarul
Financiar:
............
După luni de
proceduri complexe, de câteva zile avem un nou colegiul de comisari europeni,
instalaţi în claridarea Berlaymont din cartierul european bruxellez. Ca o
coincidenţă şi România îşi schimbă liderul prezidenţial tot la sfârşitul
acestui an. Urmează “două cicluri electorale mari”, adică vreo 10 ani, în care
atât UE, cât şi ţara noastră, are potenţial de a avea cam aceeaşi oameni (noi)
la butoanele puterii.
Care sunt
priorităţile următorului deceniu? Scopul acestui mesaj este de a răspunde la
întrebarea “cum va aborda România sistemul comunitar pentru următoarea decadă?”
1. La nivel
european va demara o dezbatere despre viitorul instituţiilor europene. Nu se va dori schimbarea tratatului european, ci doar o reaşezare a
competenţelor pe anumite politici UE. Pentru a răspunde acestui mecanism
România trebuie să “studieze detaliile acestei evoluţii comunitare” pentru a plasa
argumentele constructive la momentul potrivit. Responsabili: noul Preşedinte al
României şi MAE.
2. Sistemul
european va intra într-o viteză accelerată, pe de o parte din cauza noii echipe
instalate în Piaţa Schuman, dornică de a-şi promova proiectele, pe de altă
parte din cauza “evoluţiei sistemului european”, impact direct al dezbaterii
despre viitorul instituţiilor europene. Pentru a face faţă acestui volum de
muncă, România trebuie să- şi dubleze şi perfecţioneze rapid resursa umană
instituţională implicată în mecanismul de racordare a ţării la UE. Aceasta se
poate face doar prin lansarea unui nou program guvernamental, asemănător cu cel
lansat în anul 2002 în perioada de pre-aderare (cel cu euroconsilierii). Prin acest mecanism se poate consolida expertiza sectorială la nivelul
ministerelor de linie, dar şi la nivelul Prefecturilor din teritoriu.
Responsabil: Guvernul României.
3. Noua Comisie
Europeană va lansa mecanismul de reindustrializare a UE, concomitent cu
digitalizarea. Este de notorietate proiectul beatificat deja de către
cancelarul Merkel, revoluţia industrială 4.0. Ca şi reacţie, România trebuie
să-şi consolideze reprezentarea sectorului privat românesc în polul legislativ
Bruxelles. Având în vedere particularităţile economiei româneşti, Guvernul
român trebuie să se implice în găsirea schemelor de finanţare. O soluţie, care
pare la îndemână, este modelul francez, care funcţioneză perfect ca sprijin
pentru corporaţiile franţuzeşti. Responsabil: Guvernul României.
4. Corporaţiile
sunt importante, dar în mediul decizional comunitar asociaţiile europene
industriale sunt adevărate pârghii pentru a influenţa legislaţia. Din cele aproximativ 3.000 de federaţii industriale europene, prezente cu
secretariat permanent la Bruxelels, dacă avem “înşurubare românească” în vreo
300 de cazuri, iar în maxim 30 de cazuri avem alocată resursă necesară
(financiară şi umană) pentru a activa la nivelul unui stat ce se vrea a fi a
7-a putere europeană. E nevoie de o strategie coerentă pentru ca românii să
percuteze aceste secretariate, dar şi grupurile de lucru tematice specifice
fiecarei federaţii, pentru a avea o prezenţă mai solidă în organigramele
acestor structuri. Responsabili: Guvernul României şi sectorul de afaceri din
România.
5. Aproximativ
2.500 de români îşi desfăşoară activitatea în Bruxelles-ul european. Există o
masă critică de funcţionari europeni români care sunt prea puţin informaţi în
legătură cu priorităţile României. Este imperativ, ca anual, într-un cadru
informal, preferabil la Bucureşti, să aibă loc întâlnirea membrilor Guvernului
României cu funcţionarii români de nivel înalt din instituţiile europene (de la
Şef de Unitate în sus). Astfel va putea exista un schimb direct de opinii
despre priorităţile şi poziţiile celor două sisteme. Responsabil: Guvernul
României.
Cred din toată
inima că România instituţională va ajunge la maturitatea de a înţelege că în
jocul european voinţa politică este importantă, dar trebuie sprijinită de o
putenică componentă tehnică.
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu