Dan LUCA – editorial în Fãclia: “Stereotipia României”

Despre rolul rotiţelor administrative românești în editorialul meu de astăzi din Făclia.

 

---

Omul de sistem din România e ca o rotiță mică, aparent invizibilă, dar indispensabilă într-un mecanism uriaș. La stat, funcția lui e aproape garantată; în corporații, bine plătită. Confortul și siguranța îl protejează de capcanele schimbării. În interior, e vital. În exterior, e invizibil. Iar această invizibilitate, combinată cu sentimentul propriei indispensabilități, îi conferă o putere periculoasă: puterea de a paraliza.

 

Stereotipia nu e rutină – e comoditate, frică de risc și lene organizațională. Politicul sau managementul dictează, dar adevărata putere rămâne ascunsă în aparatul birocratic. Aici deciziile se împotmolesc în hârtii și proceduri inutile. Aparatele administrative nu mai sunt instrumente; ele devin ziduri care limitează acțiunea și ucid inițiativa. Și nimeni nu observă. Nimeni nu vede cum fiecare semnătură întârziată sau fiecare ședință inutilă devine un obstacol în calea progresului.

 

Motivația omului de sistem nu e schimbarea. Noul – un lider, o lege, o tehnologie – provoacă panică. Schimbarea poate zdruncina ierarhii, redistribui puterea și amenința confortul personal. Rezultatul? Reacții defensive, calcule meschine pentru avantaj propriu, ignorarea eficienței reale. România se mișcă lent, nu pentru că n-ar avea resurse sau idei, ci pentru că aparatul care ar trebui să le pună în practică a învățat să se protejeze pe sine.

 

Un exemplu elocvent: adoptarea monedei euro. Semnături, angajamente, promisiuni politice – toate există. Termenul? Amânat la nesfârșit. Nu doar lipsa de viziune politică e de vină, ci inerția unui aparat administrativ nepregătit să gestioneze schimbarea. Promisiunea se transformă în farsă. România rămâne blocată între vorbe mari și incapacitatea de a le pune în practică.

 

Dar adevărata problemă nu e birocrația sau legile învechite – e cultura sistemului. Frica de schimbare, lenevia, prioritizarea confortului propriu în fața eficienței și interesului public. Fără asumarea riscului și fără curajul de a inova, progresul rămâne un mit. Degeaba avem strategii și planuri, dacă rotițele care ar trebui să le transforme în realitate refuză să se miște.

 

Stereotipia paralizează România. Ea se infiltrează în ședințe, în ordine de zi și în rapoarte, făcându-ne să credem că totul merge „bine, așa cum e”. Până când rotițele statului nu vor învăța să se miște pentru binele comun și nu doar pentru confortul propriu, modernizarea va rămâne un vis. Iar țara va rămâne blocată în rutina aparentă a unei stabilități care, de fapt, e doar plafonare.

 

România nu are nevoie de vorbe mari și angajamente fără acoperire. Are nevoie de curaj, de inițiativă, de oameni care să spargă zidurile birocratice și să transforme sistemul dintr-un obstacol într-un instrument al progresului. Până atunci, rotițele vor continua să se învârtă… dar nu pentru țară, ci pentru ele însele.

 

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – editorial în Fãclia: “Identificarea timpului”

Premisa unei logici anticipative pentru România – tema editorialului meu de azi în Făclia.

 

---
Judecarea trecutului a devenit, în spațiul românesc, un exercițiu recurent, aproape reflex. Din perspectiva prezentului, ne declarăm adesea cunoscători ai greșelilor deja consumate și ne exprimăm cu ușurință asupra vinovățiilor istorice. Ceea ce lipsește însă, în mod constant, este o reflecție reală asupra momentelor în care România a reușit să intuiască direcția corectă, să prindă un val de schimbare și să acționeze decisiv în beneficiul său.

Un astfel de moment rămâne acela al emancipării pașoptiste. Un grup redus de tineri români formați la Paris – cel mai probabil nu mai mult de o sută – a întors în țară un pachet de idei și aspirații care, puse în practică cu un curaj admirabil, au condus la o veritabilă modernizare a societății. Unirea Principatelor, independența și începuturile unui stat european nu au fost efecte ale unui proiect de masă, ci ale unui nucleu educat, conectat și determinat. A fost o sincronizare inspirată cu spiritul timpului.

Un alt moment de cotitură este, fără îndoială, anul 1989. România, printr-un proces intern complex și nu fără traume, a ales direcția pro-europeană. În ciuda dificultăților, această alegere a fost menținută cu o consecvență strategică remarcabilă, până la integrarea în Uniunea Europeană. A fost un demers politic și istoric major, care a reașezat țara într-un sistem de valori, reguli și oportunități pe care nu le-ar fi putut construi izolat.

Mai discret, dar la fel de relevant, este exemplul tranziției digitale. România nu a fost un inovator tehnologic în privința internetului, dar a avut inteligența instituțională de a construi una dintre cele mai performante infrastructuri din Europa. Este o reușită tăcută, dar profund eficientă, care arată că, în anumite condiții, statul român poate lua decizii corecte și le poate implementa coerent.

În 2025, România se află într-un nou punct critic. Schimbările globale sunt rapide, sistemice și adesea greu de anticipat. Tocmai de aceea, întrebarea fundamentală este: ce decizii luăm astăzi care să poată fi recunoscute, peste trei sau cinci decenii, drept momente de viziune strategică?

Răspunsul nu se află într-un proiect de țară înțepenit în formalism. Avem mai degrabă nevoie de o abordare pragmatică, centrată pe identificarea timpurie a direcțiilor majore de transformare. Lipsesc, în continuare, o viziune coerentă, o capacitate instituțională de anticipare și mecanisme funcționale de decizie strategică.

Este momentul în care România trebuie să treacă de la logica improvizației reactive la o logică anticipativă. O eventuală structură națională – un consorțiu permanent între guvern, mediul academic și sectorul privat – ar putea îndeplini rolul de radar al schimbărilor globale, cu capacitatea de a identifica, filtra și implementa direcții de acțiune adaptate contextului românesc.

Nu suntem prea mici pentru a juca un rol. Nu suntem prea săraci pentru a construi. Avem toate premisele să devenim o țară agilă, capabilă să piloteze soluții, să învețe rapid din greșeli și să scaleze ce funcționează. Ceea ce ne lipsește nu este potențialul, ci disponibilitatea de a lucra cu răbdare, inteligență și coordonare în jurul unor priorități clare.

Dacă în anul 2055 se va vorbi despre o generație care a înțeles momentul, este pentru că în 2025 am avut luciditatea să ne întrebăm: ce va face cu adevărat diferența pentru România în a doua jumătate a secolului XXI?

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

O lună-n Australia şi... trei zile-n Bali

Ne place să ne petrecem vacanța de vară în locuri noi, pe care nu le-am mai vizitat. În fiecare an, ne propunem să călătorim cu toată familia și să petrecem o lună întreagă împreună. Începem planificarea cu aproximativ șase luni înainte – e modul nostru de a obține prețuri bune la biletele de avion, cazare, închirieri auto, dar și la restaurante sau spectacole celebre.

Anul acesta am ajuns într-un adevărat colț de paradis: Australia.

Și da, inevitabil apare întrebarea – merită să călătorești până în Australia, chiar dacă drumul durează aproape o zi întreagă cu avionul din Europa?
Ei bine, acest articol nu este un ghid turistic sau un anunț publicitar. Este, în primul rând, o modalitate prin care vreau să păstrez vie amintirea unei vacanțe extraordinare. Dacă pe parcurs reușește să inspire și pe altcineva să descopere Australia, cu atât mai bine.

Cu această ocazie am vizitat al șaselea continent: Oceania.

Fără nicio frică, chiar dacă Australia este cunoscută drept țara cu cele mai periculoase animale...
Într-un interval scurt de timp, am parcurs 5000 de kilometri în cadrul raidului nostru, oprindu-ne în 12 locații unde am fost cazați cel puțin o noapte. A fost o călătorie intensă, în care am trăit, practic, două anotimpuri: în nord, ne-am bucurat de o vară tropicală, cu plaje spectaculoase și ape de vis, în timp ce sudul ne-a întâmpinat cu iarnă adevărată – temperaturi apropiate de zero grade, munți înzăpeziți și peisaje de poveste.

1. Orașul Cairns, fondat în 1876 ca un port pentru exploatarea aurului, a devenit astăzi poarta de intrare către două dintre cele mai spectaculoase atracții naturale ale Australiei: Marea Barieră de Corali – cel mai mare recif de corali din lume si Pădurea tropicală Daintree.
Pădurea Daintree din Australia este adesea comparată cu Jurassic Park, datorită vechimii, biodiversității și aspectului sălbatic al locului. Are o vechime estimată de peste 180 de milioane de ani, fiind mai veche decât dinozaurii și mult mai veche decât pădurea Amazoniană. În Daintree trăiesc plante și animale care nu s-au schimbat semnificativ de milioane de ani. De exemplu, Cazuarul cu cască, o pasăre mare, care nu poate zbura, ce seamănă cu un „dinozaur cu pene” – are gheare lungi și o creastă osoasă pe cap, asemănătoare cu cele ale unor dinozauri. Este considerată cea mai periculoasă pasăre din lume.
Una dintre cele mai captivante experiențe în zonă este croaziera pe râul Daintree, unde poți observa crocodili în habitatul lor natural.

2. Am întâlnit multe frumuseți ale naturii, însă aceasta le întrece pe toate. Insula Whitsunday. Faimoasa plajă Whitehaven cu nisip alb și ape turcoaz. Un colț de paradis în apropierea Marii Bariere de Corali.

3. Fraser Island este cea mai mare insulă de nisip din lume. În 2021, autoritățile au început tranziția oficială spre denumirea tradițională a insulei K'gari, în semn de respect față de cultura aborigenă.
Păduri dense de eucalipt și chiar păduri tropicale au crescut direct pe nisip, un fenomen extrem de rar.
Lacul McKenzie este o bijuterie ascunsă pe insula K'gari, uimește cu apa sa cristalină, alimentată doar de ploaie. Plajele sale albe, din nisip aproape pur de siliciu, par ireale — reci sub soare și fine ca pudra.
Încă o experiență unică în Australia: senzații tari pe insula K'gari! Autostradă de nisip – 100 km de plajă care ține loc și de drum, și de pistă de aterizare pentru avioane, la nevoie.
Pe lângă peisajul spectaculos și senzațiile tari de pe autostrada de nisip, insula K'gari mai are un secret: aici trăiește unul dintre cele mai „pure” grupuri genetice de dingo australieni. Frumoși, dar imprevizibili – nu sunt animale de companie. Dacă te plimbi pe insulă, ți se recomandă să ai la tine o „bâtă de dingo”. Nu ca să o folosești, ci doar pentru a impune respect și a ține distanța.

4. Tin Can Bay (Un orășel aflat pe coasta de est a Australiei)
La Norman Point, delfinii sălbatici vin dimineața aproape de țărm. Blânzi, prietenoși — îți mănâncă din palmă. O experiență fantastică.

5. Brisbane
Auzisem de Brisbane, dar părea un loc îndepărtat, aproape ireal. Am ajuns, însă, să-l descopăr cu propriii mei pași. Cu o populație de aproximativ 2,8 milioane de locuitori, Brisbane este unul dintre cele mai dinamice și în plină expansiune orașe ale Australiei. Economia sa înfloritoare și calitatea ridicată a vieții atrag constant noi rezidenți, transformându-l într-un centru urban vibrant și plin de oportunități. Centrul orașului, construit în jurul râului Bristane, amintește de un Manhattan exotic. E formidabilă coabitarea dintre clădirile gigantice și apă. Story Bridge și Brisbane Riverwalk sunt două exemple spectaculoase, plăcute privirii.
Două locuri importante de vizitat în Brisbane sunt clădirea Primăriei, cu celebrul său turn, și Catedrala St. John.
A fost o adevărată plăcere să descopăr Brisbane alergând prin inima orașului. Emoția e cu atât mai mare când știu că, în 2032, aici se vor desfășura Jocurile Olimpice.

6. Farul din Byron Bay, cel mai estic punct al Australiei, oferă priveliști spectaculoase asupra oceanului. Este un loc ideal pentru a vedea balene cu cocoașă și delfini.

7. Port Macquarie
La întrebarea firească „Ai văzut koala în Australia?”, răspunsul are nevoie de o mică introducere. De fapt, e aproape imposibil să vezi un koala în sălbăticie, chiar dacă te plimbi prin păduri de eucalipți. Ne-am tot lungit gâturile două zile în șir, dar fără succes.
Așa că, într-un final, am mers la un centru de conservare a koala – un loc foarte interesant, cu un concept bine pus la punct. Și da, acolo am văzut koala.

8. Newcastle
Newcastle din Australia poartă același nume ca orașul din Anglia din cauza colonialismului britanic. Coloniștii obișnuiau să numească noile așezări după locuri din Marea Britanie, ca formă de nostalgie sau omagiu. Orașul e cunoscut pentru portul de unde se exportă cărbune și pentru plajele sale. Din păcate, a plouat torențial 35 din cele 40 de ore petrecute aici... Așa că am ajuns la Muzeul Orașului, „unde găsești de toate”.

9. Blue Mountains
Am ajuns si la munte in Australia! Blue Mountains, aproape de Sydney, impresionează prin peisaje spectaculoase și păduri albăstrui de eucalipt. Cea mai cunoscută atracție este formațiunea stâncoasă Three Sisters, legată de o legendă aborigenă. Să vedem stâncile a durat două zile. În prima zi, ceața groasă acoperea tot peisajul.

10. Sydney
Este cel mai populat oraș din Australia, cu 5,5 milioane de locuitori și prețuri imobiliare comparabile cu New York sau Paris.
Am ajuns în Sydney și ne-am început vizita cu Bondi Beach. Este locul care simbolizează perfect stilul de viață australian — relaxat, activ și profund conectat cu plaja.
Am vizitat desigur cel mai emblematic loc al Australiei, zona portului. Opera si Sydney Harbour Bridge sunt fantastice!
Opera din Sydney este una dintre cele mai emblematice clădiri din lume – doar priveliștea ei din exterior este o experiență de neuitat. Dar ne-am gândit că ar fi și mai special să mergem un pas mai departe și să asistăm la un spectacol chiar în sala sa de concerte.

11. Canberra
Canberra, capitala Australiei, are o poveste fascinantă, născută din rivalitatea istorică dintre cele mai mari două orașe ale țării: Sydney și Melbourne. Pentru a aplana conflictul și a păstra echilibrul, s-a luat decizia construirii unei capitale complet noi, într-o zonă neutră. Așa a apărut Canberra – un oraș gândit de la zero, inspirat de exemple internaționale precum Washington D.C.
Canberra a devenit, astfel, un simbol al neutralității și al identității federale australiene. De altfel, guvernul federal s-a mutat aici abia în anii 1920–1930, marcând începutul unei noi etape în viața politică a țării.
Astăzi, orașul adăpostește aproximativ o jumătate de milion de locuitori – de zece ori mai puțini decât Sydney sau Melbourne!
Consider că o vizită la Australian Parliament House este esențială – un loc emblematic pentru înțelegerea istoriei și funcționării democrației australiene. Influența americană este frapantă: locul în care se află Parlamentul Australian poartă numele de Capital Hill.
National Galery of Australia (NGA). Galeria Națională a Australiei din Canberra, găzduiește cea mai mare colecție de artă aborigenă din lume. Printre piesele celebre se numără „Blue Poles” de Jackson Pollock și seria Ned Kelly de Sidney Nolan. Recent, a achiziționat pictura „Man with Horse” (1918) de Edvard Munch, considerată una dintre cele mai importante achiziții ale secolului XXI la nivel cultural.
Sâmbătă, mă întrebam unde aș putea găsi carne de crocodil sau de cangur? Și am ajuns la Fyshwick Fresh Food Markets... fructele sunt și ele fantastice aici, cel puțin în ceea ce privește culoarea și exotismul.

12. Melbourne
Melbourne, oraș vibrant cu 5,35 milioane de locuitori.
Portul din Melbourne, plaja și faleza rămân fascinante chiar și în mijlocul iernii.
Melbourne Skydeck găzduiește cea mai înaltă platformă de observație publică din emisfera sudică, situată la aproximativ 300 de metri altitudine.
În centrul Melbourne-ului, mai ales în zona Central Business District, peisajul urban este dominat de un amestec spectaculos de clădiri moderne din sticlă și oțel, alături de structuri istorice din epoca victoriană.
Am fost încântat să vizitez celebrul Queen Victoria Market din Melbourne, o adevărată atracție plină de culoare, arome și atmosferă locală.

0. Cireașa de pe tort – Bali
În drum spre Australia, am decis să facem o scurtă pauză de aclimatizare cu noul fus orar. Așa a apărut ideea de a petrece trei zile în Bali. Deși experiența pe binecunoscuta insulă indoneziană a fost scurtă, a fost suficient de intensă cât să merite câteva rânduri.
Peisajele exotice și natura luxuriantă te înconjoară la tot pasul. Pot confirma ce se spune: localnicii sunt remarcabili prin ospitalitate, zâmbete și o atitudine calmă. Bali are o atmosferă zen, care atrage deopotrivă turiști obișnuiți și nomazi digitali.
(Să fiu sincer, chiar am avut două întâlniri online cu clienții din Bruxelles, iar sistemul a funcționat perfect – în ciuda celor șase ore diferență de fus orar.)
Recomand cu căldură faimoasele apusuri de soare, în special cele văzute de pe plajă.
Nu am putut rata ocazia unei alergări la ora 6 dimineața. Faleza plajei din Bali a fost o gazdă minunată pentru cele 50 de minute de alergare.
Prețurile sunt surprinzător de mici: cazarea la hotel, mâncarea la restaurant, băuturile – toate costă cam o treime față de prețurile din Cluj.
Merită menționat că Indonezia, cu cei 285 de milioane de locuitori, este a patra țară din lume ca populație.


În partea a doua a mesajului, prezint câteva idei descoperite în mod practic în urma voiajului australian din această lună.

A. Australia are o populație de aproximativ 27 de milioane, iar 95% dintre locuitori trăiesc pe coastă. Un teritorou vast, dar gol în interior — viața pulsează aproape exclusiv la marginea oceanului.

B. Australia este membră a G20 și are o economie puternică la nivel global, dar profilul ei economic e diferit față de multe alte state industrializate. Spre deosebire de economiile G20 foarte industrializate (Germania, Japonia, Coreea de Sud), Australia nu are un sector manufacturier dominant. Agricultura și resursele naturale au o pondere majoră în exporturi — Australia este un mare exportator de grâu, carne de vită, lână, vin, dar și de minereuri (cărbune, fier, aur, litiu).

C. Banane
Australia își acoperă integral consumul de banane, cultivate în plantații impecabil întreținute din nordul țării. În unele zone, fructele se vând la chioșcuri cu autoservire, unde lași cât dorești – de obicei echivalentul unui euro pe kilogram.

D. Tasmania face single malt de top datorită climatului rece, apei pure și orzului local. Inspirat din tradiția scoțiană, dar cu inovație australiană, whisky-ul tasmanian a câștigat recunoaștere globală pentru calitate și caracter.

E. În Australia vezi cu adevărat ce înseamnă orașe verzi — integrate armonios în natură, cu mult spațiu, vegetație și respect pentru mediu. Viața se leagă firesc de apă, de ocean, iar această combinație creează o balanță bună și o atmosferă plăcută, relaxantă.

F. În Australia, gunoiul nu se sortează riguros, sau doar marginal. E surprinzător pentru cineva venit din Europa, unde reciclarea e parte din rutină. Asemănător cu SUA — un contrast șocant față de standardele europene.

G. Casele din Australia sunt construite într-un mod interesant — par că stau cocoțate pe piloni, iar ceea ce pare a fi parterul e, de fapt, etajul 1. Motivul? Protecția împotriva inundațiilor, dar și un sistem natural de ventilație: aerul circulă pe dedesubt și răcorește casa în lunile fierbinți.

H. Australia e o încântare — totul e curat, ordonat, ca un imens teren de golf. Simți peste tot că cineva are grijă de fiecare detaliu.

I. Australia nu mai are fabrici auto — ultima (Holden) s-a închis în 2017. Acum, toate mașinile sunt importate. Toyota, Kia, Hyundai și altele domină piața, mai ales cu SUV-uri și ute-uri robuste, potrivite pentru distanțele mari și terenurile variate din Australia.

J. În ultimii ani, Australia a început să redea vizibilitate numelor tradiționale aborigene ale orașelor și locurilor, fie prin redenumire completă, fie prin „dual naming” – folosirea numelui aborigen alături de cel european. Marile orașe sunt promovate cu numele lor originare – Narrm (Melbourne), Warrane (Sydney), Meeanjin (Brisbane) – recunoscând astfel istoria și cultura Primelor Națiuni, prezentă cu mii de ani înainte de colonizare.

K. Australia e un producător important de vin, situat de obicei pe locul 6–7 în lume ca volum.

L. Sistemul feroviar australian nu impresionează prin performanțe, însă există linii valorificate comercial și turistic, unde trenuri cu aburi străbat păduri exotice. Este o experiență aparte, disponibilă chiar în apropiere de Melbourne.

M. Pregătiți-vă de o experiență unică: canguri de-a lungul drumului – o priveliște fantastică, autentic australiană.

N. Australia este un loc fascinant, unde poți vedea animale unice chiar în habitatul lor natural. Canguri, koala, dingo, crocodili, cazuari, possum, papagali exotici, pelicani, delfini, balene, broaște țestoase, pitoni și pești colorați — toate acestea fac parte din fauna spectaculoasă a tarii. E o experiență de neuitat să le vezi în libertate!

P. Australia a găzduit Jocurile Olimpice de vară la Melbourne în 1956 și la Sydney în 2000, iar în 2032, spectacolul olimpic va ajunge la Brisbane.

Q. În unele țări, fotbalul nu este cel mai popular sport. Australia este cu siguranță un astfel de exemplu, unde două sporturi se bucură de o popularitate uriașă: rugby-ul și fotbalul australian – acesta din urmă fiind, ca structură și stil de joc, mult mai apropiat de rugby decât de fotbalul clasic. La nivel de infrastructură sportivă, situația este impresionantă: aproape fiecare sat are un teren de rugby de o calitate excepțională, ceea ce reflectă importanța acordată acestor sporturi în cultura locală.

R. Mult calm la Clubul de Yahting din Arlie Beach. Încep să înțeleg din ce în ce mai bine stilul de viață al digital nomazilor: laptopul deschis, internetul la îndemână, o cafea bună, palmieri și plajă — biroul viitorului în toată splendoarea lui.

S. Australia este un adevărat paradis pentru alergători. Fie că străbați traseele urbane din Brisbane sau Canberra, te aventurezi prin păduri tropicale ori alergi pe plaje cu nisip fin, alb, de siliciu răcoros, fiecare pas devine o plăcere.

T. Ce poate fi mai plăcut decât o alergare desculț pe plajă? Am avut parte de această bucurie în Australia, pe țărmul insulei Whitsunday. Mi-am amintit, cu această ocazie, de alergările de pe plaja din Venus, din vara lui 1991, pe vremea când eram în cantonament cu echipa de handbal U Cluj.

U. Nici urmă de România în Australia. Singura excepție, desigur una contextuală, a fost Campionatul Mondial de Natație, unde David Popovici a fost fantastic. Iar Australia, o țară a campionilor în acest sport, a știut să aprecieze.

Dan LUCA / acum înapoi în Belgia