Despre cât de influente sunt țările, în editorialul meu de astăzi din Făclia.
-----
În spațiul public românesc se vorbește adesea despre „nevoia ca România să fie
influentă la nivel european”. Expresia prinde bine în discurs, dar riscă să
rămână un slogan gol dacă nu este înțeleasă și asumată în profunzime. România
este membră a Uniunii Europene din 2007, cu reprezentare politică și
administrativă, cu drepturi și obligații clare. Însă simpla apartenență formală
nu echivalează cu influența. Influența nu se măsoară în câte voturi avem în
Parlamentul European sau în faptul că deținem un comisar, ci în capacitatea de
a propune politici, de a construi alianțe și de a orienta deciziile într-o
direcție favorabilă intereselor noastre.
Adevărata problemă începe acasă. O administrație pregătită să înțeleagă și să
negocieze politici sectoriale este esențială, iar România se confruntă încă cu
un deficit semnificativ de expertiză. Nu suntem singurii, dar decalajul se vede
atunci când trebuie să articulăm o poziție solidă în dosare complexe, de la
energie la digitalizare sau securitate. Mai mult, influența nu vine doar din
administrație, ci și din implicarea mediului privat și a societății civile.
Țările care contează în Europa trimit la Bruxelles nu doar funcționari, ci și
idei, know-how și capacitatea de a modela dezbateri. România rămâne deocamdată
reactivă, limitată la a aplica reguli sau a absorbi fonduri, fără a dicta
direcții.
Ceea ce lipsește cel mai mult este o viziune pe termen lung. Statele cu
influență reală au un proiect de țară care se extinde pe decenii și care se
exprimă printr-o agendă europeană coerentă. Germania a impus integrarea
economică, Franța a promovat apărarea comună, Polonia și-a construit un rol în
securitatea regională. România nu a reușit să definească ce vrea să fie în
Europa în următorii 20 sau 30 de ani și, în lipsa acestei clarități,
contribuția noastră la proiectul european se reduce la gestionarea prezentului.
Beneficiile pe care le avem – libera circulație, accesul la fonduri, dreptul de
a munci și studia oriunde în Uniune – sunt drepturi ale tuturor membrilor. Ele
nu reprezintă influență, ci consecințe firești ale statutului nostru.
A fi influent în Europa înseamnă altceva: să ai capacitatea de a-ți impune
prioritățile în agenda comună, să știi să formezi coaliții, să oferi expertiză
și leadership, să legi interesul național de binele european. Pentru aceasta, e
nevoie de o administrație competentă, de o clasă politică conectată la dinamica
europeană, de o economie capabilă să genereze idei și să se implice în marile
transformări.
Dacă vrem ca România să fie influentă, trebuie să încetăm să confundăm
influența cu simpla prezență sau cu beneficiile de membru. Influența nu se
declară, se construiește pas cu pas, prin viziune, consistență și capacitate de
a negocia. Altfel, rămânem doar la nivelul lozincilor frumos ambalate, dar fără
conținut real.
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu