Chiar dacă suntem cu un picior în vacanţă, observăm că dezbaterea pe marginea votului irlandez continuă. Preşedintele francez Nicolas Sarkozy forţează şi Irlanda răspunde cu un sondaj de opinie care subliniază că peste 70% dintre irlandezi se opun unui nou referendum pe tema Tratatului UE. Următoarele luni sunt dramatice, iar soluţiile – nici măcar cele teoretice – nu se arată pe cerul înnorat al Bruxelles-ului.
Încă de acum 15 ani, Dominique Wolton considera 3 dimensiuni care ne dau măsura exactă a complexităţii proiectului politic pe cale de a se înfăptui (Europa unită politic - cetăţean european - identitate europeană):
1. Observarea importanţei rupturii cognitive, care are loc o dată cu trecerea de la Europa unită tehnico-administrativ, la cea unită politic (cu alte cuvinte, nu putem concepe Europa ca noţiune mai largă, ea este altceva şi necesită alte instrumente politice);
2. Problema de a şti până unde este posibilă construirea în mod voluntar, rapid, şi relativ transparent, a unei noi entităţi politice;
3. Modificarea tuturor acelor categorii de gândire, de reprezentare, de simbolizare, pe care a fost construită Europa de către minoritatea tehnocraţilor, astfel încat aceste categorii să devină viabile şi funcţionale atunci când “este vorba de a mobiliza milioane de cetăţeni” (trecerea, de facto, de la un model elitist, la unul înrădăcinat în conştiinţele şi voinţele populaţiei.
Uniunea Europeană se joacă de-a puterea, iar comunicarea sa, puţin confuză, oscilează între “cucerirea puterii” şi “exercitarea puterii”.
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu